Raspantii de drumuri. Urcusuri. Coborasuri. Impacari. Despartiri. Uitari. Revederi. Amintiri. Emotii. Ne aflam pe drumuri mai mult sau mai putin circulate.
In iuresul orasului, cobor din lumea mea cu nori pufosi si culori de bebelus, lovindu-ma usor de provocarea locurilor de parcare din minunata noastra capitala sau mai corect spus cu lipsa lor. Mergand agale, ma izbeste o intrebare ... cand si cum reusesc oamenii sa se strecoare in inima cuiva?
Pentru un moment sa ne imaginam inima ca fiind o imensa parcare ... atat timp cat e plina nu ai cum sa intrii. Insa, de-a lungul timpului, masinile parcate mai pleaca in urmarea altei chemari, ramanand locuri libere. Atunci, poti sa intrii si sa stationezi pentru o vreme. Nu, pentru o eterninate, nu poti sa ramai in acelasi loc, pentru ca esti dus la fiare vechi pe motiv de maturare si ruginire de inutilitate.
Bineinteles, chiar si atunci cand gasesti un loc liber mai intervin cateva provocari cum ar fi daca dimensiunea masinii tale corespunde spatiului acelui loc si daca stii cum anume sa parchezi.
Sunt oameni care dintr-un motiv sau altul, aleg sa iasa pentru un timp mai scurt sau mai lung din viata ta. In urma lor, va ramane un loc liber pentru ca o alta persoana sa-l umple. Sunt persoane care se potrivesc pe loc respectiv si sunt persoane care desi ar avea potential nu au capacitatea de a parca intr-un mod potrivit.
Totusi, ce se intampla, atunci cand cineva din cei plecati se intoarce? Isi va relua oare vechiul loc, iar noul il va ceda politicos? Poate va gasi o extindere a locului ... sau poate nu...
Oamenii uneori pleaca, alteori se mai intorc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu