Fii atent... de Doru Davidovici

Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău,tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
În secolul nostru motorizat...
Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Să facem totdeauna ce-am vrea.
Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Să risipim Orzul pe gâşte
Şi pâinea albă pe oi
(Ultima fărâmă, ştii bine
Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
 Face parte din a fi tare).

Fii atent cum te dai,
fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.

Multumesc ...

Cuvintele care nu se spun se uita. Cuvintele care nu se scriu se pierd.

Cele mai valoroase momente sunt cele petrecute cu oameni, care uneori, fara sa isi dea seama, te inspira, te provoaca, te sustin sa cresti, sa te transformi, sa devii un om mai bun si mai frumos sau pur si simplu sa ajungi mai aproape de tine. Sunt acei oameni, pe care dupa ce ii intalnesti, nu vei mai fi niciodata acelasi. Sunt acei oameni care misca ceva profund in tine.

Sunt acei oameni care isi lasa amprenta prin simpla prezenta, prin daruirea unor momente de deschidere si vulnerabilitate, prin cuvinte atent mestesugite sau prin taceri graitoare.

Uneori, imi imaginezi oamenii  asemenea unor imagini de puzzle. Se construiesc si se descopera in timp. E o calatorie exploratorie, un univers al descoperirilor, o succesiune de selectii si potriviri. Fiecare om e format din piese ce compun un intreg. Sunt piese ce ii apartin, magia personala a fiecaruia si sunt piese formate datorita interactiunii cu oamenii din jurul lui. Sunt parti ce se vad usor, sunt parti care ies la iveala in functie de context si sunt parti care trebuie cautate pentru a fi descoperite.

O parte din omul din mine este format din parti straine, din interactiuni fugare, momente de deschidere, simple conversatii sau pur si simplu poate doar coincidente.

Dor si doare

Sunt momente in care doare, te doare ceva in interiorul tau incat ai senzatia ca ti se sfarma sufletul in mii de bucatele, care la randul lor se prefac in altele din ce in mai mici. Cand te doare, te doare tare si pe moment, nimic din orice ai face nu pare a-ti domoli durerea.

Te dor toate cuvintele spuse. Te dor si mai tare cuvintele ramase nespuse.
Te doare prea plinul din tine. Te doare golul si pustietatea din tine.
Te dor iubirile nedaruite. Te dor iubirile neprimite.
Te dor aminirile pe care ti le amintesti atat de clar incat par ca se intampla aievea.
Te doare neputinta de a schimba trecutul. Te doare neimpacarea. Te doare uitarea.
Te doare dorul. Te doare prezenta unui om langa care nu-ti gasesti locul, tu in interiorul tau.
Te doare durerea, pe care poate o intelegi sau nu. Te dor durerile trecute ce au lasat rani neinchise.
Te doare pur si simplu, desi stii ca totul trece si e doar o stare trecatoare.

Ne amortim simturile in fel si chip. Fiecare isi are strategia lui castigatoare, nu neaparat si vindecatoare.

O imbratisare in care sa te simti acasa.

Frumosul dintr-un om frumos

Felinarele lumineaza un drum de seara tarzie. Scanteiri aprinse se oglindesc in ochiuri de gheata. Un fior de frig se impleticeste moletic in fiorul de dor, strabatut dulceag de nerabdare. Se grabeste si timpul scurgandu-se in ritmul batailor unei inimi indragostita.

Intuneric. Zapada straluceste intinzandu-se somnoroasa pe ramuri de copac golas. O boare de racoare. Un geam aburit. O adiere calda. O granita fragila intre frigul iernii si caldura incaperii. O atingere. Schimb de teritorii patruns de trairi straine. O privire. Granitele au fost interschimbate. Calatorii lumii au trecut unul de partea cealalta a sufletelor. In spatele blandetii se ascundea o duritate rece. In spatele duritatii se ascundea o blandete calda.

Obiceiul pare a spune ca intai vedem frumosul din oameni, apoi descoperim mai putin frumosul. Obiceiul, in timp, devine obisnuinta, iar cand intalnesti exceptia apare surprinderea.

Liniste. In uimirea noptii, privea omul frumos descoperind cu nesat frumosul din om.

Trecator fugar

Discutii in noapte, povestind diverse, idei si perspective despre viata, despre relatii de familie, despre vise si dorinte, schimb fugar de experiente. Apoi, un moment de liniste. O melodie fredonata in surdina acordurilor de chitara.

- Tii mult la el, nu-i asa?
- Mi-e tare drag.
- Nu. Tu chiar tii la el. El stie?
- Banuiesc ca da ... ar trebui sa stie.
- Spune-i! Spune-i intr-un fel fara sa rostesti cuvinte. E un om foarte fain.
- Mi-ar placea sa stiu cum. Oricum, nu cred ca are rost.
-  Simt foarte multa tristete la el si nu-mi dau seama de unde vine.
-  Si multa durere.
- ... spune-i ... nu renunta ... si tu esti un om deosebit.

Obisnuiau sa fure momente, iar cand le-au avut doar pentru ei le-au irosit departandu-se in taceri singuratice.