Ganduri nocturne ce se foiesc in perna pana ce intr-un final reusesc sa nu iti dea pace. Ganduri de seara in drum spre casa.
Nu stiu de unde a aparut vorba cu trenul care soseste o singura data intr-o gara, ca apoi, intr-un mod inexplicabil sa-si schimbe ruta astfel incat sa o ocoleasca pentru tot restul vietii lui. Cel putin acum, sunt trenuri care merg pe rute bine stabilite. E adevarat, nu toate opresc in fiecare gara, insa exista cel putin unul care sa te duca acolo unde vrei sa ajungi. Iar daca nu, exista microbuze, masini, prieteni, oameni binevoitori. Daca nu intotdeauna, macar de cele mai multe ori exista o solutie, alta decat cea la care te-ai gandit deja. Nu cred doar in alb si negru, mai sunt si nuante ... macar pana cand palesc si dispar.
A inceput scoala. Mi se pare un sistem interesant. Acum ceva vreme exista un sigur premiu intai, un premiul al II-lea, al III-lea si niscaiva mentiuni. Apoi, au inceput sa mai dea cateva premii, mai multe din celelalte, fara sa se acorde insa la toti elevii, pastrandu-se un singur premiu I, pe criterii precum toata lumea care are media peste 9,00 sa primeasca cate ceva ... macar o carte, daca diplome nu mai sunt. Exista o singura persoana care e cea mai buna din clasa, o singura persoana este preferata invatatoarei, profesorilor etc.Intre timp s-a mai ajuns la egalitate de medii, iar premiul I nu a mai fost doar pentru ”cei alesi”. In scoala, in timpul orelor, esti tu cu tine, te lupti pe cont propriu, in timpul pauzelor se creaza aliante, prietenii, negocieri, schimburi de interese ... atat timp cat miza nu este pierderea locului I.
Ma intrebam acum ceva vreme de unde s-a impamantenit spiritul competional, combativ, un fel de fiecare pentru el, cand in multe contexte obtii mai multe rezultate prin colaborare si sustinere. De unde nevoia de a-ti demonstra puterea si superioritatea, un fel de super puterea mea este mai buna, mai frumoasa, mai cu mot decat super puterea ta? .... cand fiecare are magia lui, iar cand mai multe superputeri isi folosesc magia impreuna ies lucruri care depasesc orice superputere luata individual.
De unde nevoia de a ne compara cu ceilalti dintr-o perspectiva distructiva ... unul este bun si celalalt este rau - ca sa castig, trebuie ca celalalt sa piarda, sa dea gres intr-un fel ... Daca desenul meu e frumos, inseamana ca desenul tau e urat ... frumusetea sta tocmai in a insufla spiritul ei in ochii privitorului. De unde iubirea conditionata de fapte bune si comportamentele conditionate de acordarea sau nu a iubirii unui parinte catre copii sai.
- Spune-mi un secret, spune-mi ceva ce nu stie nimeni despre tine ...
- ... as putea sa iti zic care este floarea mea preferata ...
Insa nu e inca momentul. Din lucrurile invatate in ultima vreme am descoperit ca e bine sa ai ceva care sa fie doar al tau, un loc preferat, un parfum, o melodie, un gand, un vis, o dorinta, un ceva pe care sa nu-l imparti cu nimeni, sa nu oferi printr-o vorba care se pierde in uitare ceva ce chiar e important pentru tine. Sunt povesti ce isi cauta ascultatorii multa vreme, pentru ca nu sunt povesti pentru oricine ... nu pentru ca nu le-ar putea asculta, ci pentru ca nu le pot intelege.
Sa ai in tine un loc de bine, un loc al tau, unde te regasesti, unde te incarci, un loc cu frumos pe care sa-ti aduci aminte sa il ingrijesti, un loc pe care sa-l vizitezi din cand in cand, insa nu foarte des ... pentru ca si-ar pierde farmecul, insa nici foarte rar sa nu uiti drumul spre el. Exista un loc in tine in care totul este posibil, unde iti gasesti resursele de care ai nevoie, unde sunt depozitate visele si ideile care inca nu au inceput sa prinda forma, unde iubirea nu dispare dupa o despartire, unde intrebarile isi primesc raspunsurile, unde copilul din tine inca stie sa se joace sa se bucure. Trebuie doar sa il gasesti sau poate doar sa il recunosti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu