vineri, 20 ianuarie 2017

Te vad. Sunt aici.


In linistea noptii se auzea doar clipocitul apei. Ca sa-si linisteasca gandurile care incepeau sa zboare catre locuri intunecate, a inceput sa-si puna intrebari ... despre lume, despre viata, despre ea. Dupa un timp, copacul, i-a soptit incetisor ... este despre oameni. In toata nebunia acelei nopti, El-copacul a fost spatiul ei de siguranta, el-fantasma a fost drumul ei inapoi spre lume.

.... ...

Au trecut 4 ani de atunci. Copacul a ramas in lumea lui. Fata s-a intors inapoi la viata pamanteana ca sa exploreze mai departe acest mister al oamenilor si cum reusesc ei in felul lor aparte sa interactioneze unii cu altii. Din cand in cand insa se mai intoarce noaptea printre ramurile lui ca sa culeaga raspunsuri la intrebarile nerostite.

Comunicarea se intampla in spatiul care exista intre doi oameni. Ceea ce pune fiecare in acel spatiu determina modul cum se desfasoara interactiunea - emotii, stari, ganduri, perceptii, convingeri, sentimente. Nu ai nevoie de cuvinte ca sa te simti intr-un fel sau in altul alaturi de om. Cuvintele doar sustin sau incearca sa acopere ceea ce transmiti pe alte unde. Corpul tau simte, daca l-ai asculta ti-ar spune multe lucruri.

De ce langa unii oameni se aseaza linistea in tine chiar si cand esti in mijlocul furtunii? De ce alti oameni iti alimenteaza nelinistea si fricile? De ce langa unii oameni zambesti mai mult decat langa altii? De ce sunt oameni cu care ai senzatia ca ii cunosti din totdeauna? Iar de langa altii nu stii cum sa pleci mai repede?

De ce oameni diferiti scot la iveala din tine aspecte diferite care nu apar langa alti oameni?

E un spatiu de continere al propriului continut astfel incat sa poti sa primesti continutul altcuiva, asa cum e el, fara sa-l judeci, fara sa-l critici, doar sa-l accepti. Sa poti sa privesti ceea ce ti se spune dintr-un spatiu de curiozitate si de intelegere a perspectivei celuilalt. Sa-i dai spatiu sa se exprime, sa se manifeste asa cum e ... in forma pura.

Insa in forma pura poate sa iasa la iveala si partea noastra mai putin frumoasa, partea noastra pe care o tinem incuiata intr-un colt, pe care daca nici noi nu stim sa o gestionam, cum ne putem astepta ca altcineva sa se descurce cu demonii nostrii?

Si totusi, in spatiu iubirii nici un demon nu e suficient de mare ca sa faca tavalug pentru mult timp. Si el are nevoie sa fie vazut, acceptat si inteles ca sa se intoarca de unde a venit. E la tine doar pentru ca are un mesaj de transmis pe care tu il de receptionat.

Ce se intampla oare daca iese la lumina mai mult frumos din tine? Ti-e teama ca esti luat de fraier(a) si atunci blochezi ce ai de oferit in exterior? Cu ce folos oare?

Sunt oameni langa care simti ca pierzi energie, simti ca pierzi bucati din tine si sunt oamenii langa care te incarci, langa care e liniste, langa care esti mai bun, langa care ai curaj sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut sau sa spui lucruri pe care nu ai avut curaj sa ti le spui nici tie.

Sunt oameni care sunt liberi sa ofere in exterior parti din ei care reusesc sa aiba un impact in altii. Sunt oamenii care te inspira. Sunt oameni in spatiul carora de conectezi cu tine, cu cine esti si cu ce e important pentru tine.

Pentru ca unii oameni te vad si te recunosc pentru cine si ceea ce esti. Si daca esti prezent, o sa le raspunzi ca si tu esti aici.

Niciun comentariu: