Dupa o despartire raman emotii, fiori ce te strabat la aparitia fugara a unei amintiri, raman senzatiile de bucurie la gasirea unei idei, ce se lega perfect de cea de dinainte, de tristete cand nu gasesti elementul de legatura, cand ti-ai pierdut motivatia de a mai continua, ramane sentimentul creeat de o echipa de oameni atat de diferiti incat formeaza un intreg, ramane un zambet, o imbratisare, o mangaiere, o intepatura, un siret legat de care ma mai impiedic uneori, ambalajele de ciocolata si sticlele de suc, ideile geniale, o prezentare la care nimeni nu se astepta si promisiunea ca ne vom mai revedea...
Da sunt perfectionista... pentru tine!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
si eu m-am impiedicat de acelasi siret si am impartasit aceleasi viziuni....am trecut prin momente de munca intensa in care s-a renuntat la hibernare,somn,nutritie pentru(fara modestie) clipe de sclipire poate aproape de idealul creativitatii si de momente in care am evoluat in gandire si mi-am largit orizontul...pt toate ascestea multumesc dozei de 2.0,pt ca fiecare a fost o bucatica dintr-un intreg...complet si echilibrat.
Trimiteți un comentariu