Magic in the air

Ne-am zarit din departare, ne apropiam incet in timp ce un zambet inmugurea pe chipurile noastre, am grabit pasii ... inima incepea sa bata cu putere in timp ce talpile alergau cu nerabdare ... ca apoi sufletele sa se topeasca intr-o dulce imbratisare.
Nu a fost nevoie de cuvinte ... mici formalitati, marunte banalitati .... neah... nu e stilul nostru ... ar fi stricat magia momentului ... stiam tot ce era de spus, stiai tot ce aveam de spus

Nothing comperes with a good hug ... nothing comperes to you...

Cu drag,
Narodel

Poate e mai bine asa....

Serpuind un drum in zare... se pierde incet in departare. Copil pierdut printre inalte fortarete, ai fost lasat in dreptul portilor inchise. Iar dupa multe evadari timide, batut de vant si ploi, amenintat de tunete si fulgere, te-ascunzi timid in intuneric, fugind de-a lumii vijelie. Dar imi stii tu oare cat de mare teama de-ntuneric ii era?
La-nceput a fost supliciu. Cu timpul a devenit deliciu. Invatandu-i jocul, ii foloseasa puterea. In serile pustii el se juca cu luna. Controlandu-si teama a uitat treptat sa simta.
Teama de singuratate, teama de-ntuneric, teama de lumina, teama de prietenie, teama de iubirea ... teama de simtire .. sufletul ii alerga nebun in cautarea nebuniei.
Vorbe pierdute in vant, inutile manifestari ale simtirii

Adu-ma-n realitate... doar daca esti sigur... ca ma poti pastra.... daca nu... nu-ti bate capul.. e bine acolo in lumea mea ....

Dor si doare

Vibratii, imbratisari, lacrimi ascunse in zambete crispate ... doua inimi ce au rezonat pentru o clipa ... contiunua sa bata in acelasi ritm chiar daca sunt la km distanta....

Incepe sa mi se faca dor.. dor de tine, dor de voi, dor de noi ... m-amagesc retraind amintiri, resimtind senzatiile trecute, rememorand secvente .... dar pentru prima data am incetat sa fug .... mi-e dor si doare

Transformator

Era o vineri dimineatza, o dimineatza dupa doua ore dormit, dupa o zi infernala si o noapte ametitor de calduroasa, bantuita de un tantar neprietenos. O dimineatza urmata de un drum lung, plin de blocaje in trafic, de caldura arzatoare, atmosfera stresanta, oboseala cronica. Era ultima dimineatza din acel mod de viata...

Au urmat oameni, lume, lume, oameni, discutii, povestiri, pestisori, prieteni mai mult sau mai putin secreti ... prima seara.. discutii la o tigara sub clar de eclipsa de luna ... pestisori strecurati cik pe furis ... zzzZZZzzz .... Acesta a fost inceputul a ceea ce urma sa vina....

Priviri, imbratisari, destainuiri, atmosfera vibranta, cautari, intrebari, raspunsuri, regasiri... a doua zi incep sa se contureze prietenii.

Conturul prinde forma,
iar forma prinde culoarea,
culoarea prinde viata,
viata prinde glas,
glasul prinde linie melodioasa.

Mici zguduituri profunde. Cutremure interioare. Dezmembrari de inhibitii. Demolari de prejudecati. Dezlipire de etichete. Stanga, dreapta ... care-i drumul?
Caldura, sustinere, prienteni, plimbari, luna, campul de un galben seducator, un loc deosebit descoperit la 4 dimineata, liniste, linste interioara, intrebari satisfacute dupa indelungi cautari, o plimbare, povestiri din amintiri, impartasiri de experiente. Somn .... 2 ore
Dimineatza, inviorare, acelasi camp galben in care imi pierd privirea, aceeiasi stalpi inlantuiti pierdandu-se in zare, pasari zburatoare plutesc intr-o continua cautare, fete calde somnoroase ce zambesc pe sub sprancene.
Betie de emotii si sentimente. Stari aleatoare de bucurie si tristete. Fericire si durere. Zambete si lacrimi. Avalansa de senzatii insuportabile ca intensitate. Izbucniri vulcanice. Apoi ... liniste.
Dovezi de afectiune. Surprize. Pregatiri. Iluzii.... Deziluzii. Vise implinite. Dush cu apa rece. Trezirea din visare. Reintoarcere la realitate. Intamplari peste limita asteptarilor. Si asteptari naruite. Au... doare... doare al draqului de tare...Si fug... din nou ... sa ma ascund in vise... in vise pline de caldura ascunse in buzunar de bluza alba, in vise semnate pe hartie colorata ... fug ... fug din nou spre realitate ...
Am fost un aluat de tort de copt in asteptare... dupa 5 zile de caldura la cuptorul hexagonului m-am transformat intr-un tort frumos ornat ce asteapta a fi mancat...
Nu m-am schimbat... am revenit la esential, am redescoperit ce eram.
M-am transformat.

A fost inceputul unei povesti in care am pornit pe calea drumului initiatic. Mi-au crescut aripile pentru a putea zbura. Nu am gasit raspunsul pe care il cautam ... el nu exista. Nu. nu am aflat cine sunt. Pentru ca sunt in continua transformare. Deci intr-un fel l-am gasit. Si am gasit mai mult decat atat .... niste oameni deosebiti, fiecare stalucind si daruind in felul lui ... iar cel mai important.. am descoperit unde vreau sa ajung... iar daca stiu unde ... nu mai conteaza cand? cu ce viteza? cum? cu cine? si mai stiu si de ce vreau sa ajung acolo... iar ca sa nu uit am multi pestisori sa-mi aminteasca ... pentru care va multumesc ... din suflet.

Nimic nu se pierde, totul se transforma.

New baby leaders were born by you.... Bootcamp 2008

Unde dispare magia

O privire aruncata pe furis ... un zambet, cuvinte schimbate in graba ... curiozitate, interes, setea de a cunoaste, suspansul descoperii misterului, tentatia de a cuceri, dorinta de a fi cucerit, adiere de magie...

Si totusi, cu cand 2 persoane se cunosc mai bine, magia dispare. Tendinta de a impresiona e inlocuita de un sentiment de confort, de liniste, de o oarecare siguranta. Si cu cat e mai puternic sentimentul de siguranta, cu cat suntem mai siguri ca ne accepta asa cum suntem, cu atat uitam acele gesturi subtile, care ne-au adus in aceasta stare.

Atractie fata de noutate. Cunoastere distruge noutatea. Atasamentul fata de cineva implica includerea acelei persoana ca fiind parte integranta din fiinta ta. Oamenii sunt fiinte egoiste. Si astfel scade in timp interesul fata cei de langa tine. Ei nu mai mai trebuie cuceriti, ei sunt acolo. Si tocmai pentru ca sunt acolo ii neglijam.

Te uit pentru ca ma gandesc la tine, te neglijez pentru ca te iubesc, te ignor pentru ca te doresc... isi au si contradictiile farmecul lor...

Dar totusi... unde dispare magia?

incoerent

Dincolo de cuvinte...



Nu-mi cere inca sa fiu coerenta. Vreau doar sa-mi ordonez gandurile. Vreau sa stiu daca raman sau schimb ceea ce sunt. Vreau sa stiu ce sau cine sunt...



Care este scopul? Ce este motivatia? Cum se nasc zambetele? Senzatii aeriene, sentiment de fericire, de implinire ... cum iti dai seama ca ai reusit? O simti? Ce inseamna a simti?

Cum delimitezi a fi de a simti? Ce inseamna a sti? Exista limite? Care sunt granitele cunoasterii? Pana unde mergem? Unde ajungi cand te indrepti spre nicaieri? De unde stii ca ai ajuns cand te indrepti spre ceva?



Indragesti o persoana sau ideea pe care ti-ai creat-o despre acea persoana? Ne lovim de perceptii, de mecanisme de gandire, de o ironica ciclicitate. Cum rupi lantul?



Iesi din tipare... oamenii traiesc in tipare... un tipar e un loc caldut, care nu necesita intrebari, care presupune doar acceptarea unor reguli... iar in general oamenii accepta regulile. Acceptarea unui comportament prestabilit conduce la o aparitia sentimentului de apartenta. Toti simtim nevoia de apartenta, de integrare intr-un mediu, intr-un grup.



Iar oamenii care incalca regulile, care ies din tipare, care fac lucrurile altfel decat restul lumii primesc etichete...E nebun, e tacanit, nu-i normal... e un ciudat... Dar care e termenul de comparatie? Care este granita dintre deosebit si ciudat? Cum evoluezi daca nu schimbi ceva? Schimbarea este intr-adevar dureroasa.



vreau sa stiu daca merita sa ma schimb pentru tine ... nu .. nu ... nu merita... daca nu poti sa intelegi, daca nu poti sa accepti o structura un pic altfel decat ce cunosti, daca pui etichete fara sa ai informatiile necesare ... nu esti ... pur si simplu nu esti ce ce am crezut ca ai putea sa fi...

Mi-e dor si doare

Mi-e dor de discutii ascunse in zorii diminetilor, mi-e dor de plimbari prin valuri in asteptarea rasaritului, mi-e dor de jocul razelor de soare, mi-e dor de fiorul inaltimilor, mi-e dor de parcul cu ratzi, mi-e dor de zambete ascunse in aluatul de clatite, mi-e dor de figuri mirate a vanzatorilor de acadele, de mi-e dor de noptile nedormite cautand ideim faurind planuri si visem mi-e dor de adierea vantului... mi-e dor sa-mi simt sufletul plin ...

... mi-e dor ... deci simt..
... incep sa simt din nou... deci imi revin

da ... mi-e dor de tine... mi-e tare dor