Ador momentele in care pot sa vad lucrurile ca si cand ar fi prima data.
Sa privesc un vechi prieten ca si cand atunci ne-am intalni intaia oara.
Sa ma las surprinsa de frumos si de magie.
Sa contemplu vantul jucandu-se printe frunzele galbene.
Umbre de lumini aprinse.
Sa fiu constienta de fiecare pas pe care il fac, de fiecare gura de aer pe care o respir.
Sa ma las invaluita de sunetele unei melodii.
Nori de vata scarmata.
Se prind felinarile. Oare de unde stiu cum sa isi aleaga momentul potrivit? Lumina zilei, dispare brusc, fiind inlocuita de flaclii haotic ordonate. O clipa in care se schimba totul... o palpaire, o scanteie... apoi lumea se prezinta intr-o noua perspectiva.
Cum ar fi sa traiesti in fiecare zi, descoperind lumea ca un copil insetat de cunoastere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu