"- Domnisoara Ana, dati-mi voie, va rog, sa va ofer eu ... cu o singura mana...
Dar adanca emotie, ce pusese cu totul stapanire pe el, l-a impiedicat sa continue.
Se facuse o liniste desavarsita. Nu se auzea decat respiratia agitata a celor de fata.
Fata a ramas o clipa infiorata, caci si-a dat seama ce om are in fata ei, dupa acest gest care spunea mai mult decat o mie de cuvinte de dragoste la un loc!
Cu ochii in lacrimi a luat buchetul de violete naturale, l-a prins la corsaj, in locul celuilat si, strangandu-i cu caldura mana uda de zapada a acestui adevarat cavaler, i-a raspuns inspirata:
- Iar mie, domnule Davila, da-mi voie, te rog, sa-ti ofer mana mea! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu