Falling in love

Dintre toate locurile in care am fost pana acum, intr-unul singur m-am simtit ”acasa” de fiecare data cand i-am trecut pragul. Un loc in care fiecare senzatie este amplificata sau doar un loc in care devin mult mai atenta la mine, la ce se intampla in interiorul meu, un loc in care gandirea este inlocuita de simtire. Un loc in care vremea este in rezonanta cu ce se intampla in sufletul meu - stranii coincident - cum sa ploua de fiecare data cand sunt trista, iar soarele straluceste cand sunt vesela? Iar ritmul orasului pare sa fie acelasi cu ritmul meu interior.

Cum sa nu te indragostesti de el, privindu-i apusurile tolanit langa un copac pe marginea apei in asteptarea nespusa a unei imbratisari? Sau colindand strazile pline de culoare? Sau pur si simplu stand la o terasa, savurand o cafea in linistea si calmul diminetii?



sau poate imi plac doar leaganele in care ma pot pierde cu totul ...

Sa nu ne pierdeam vremea cu reprosuri. Lasa-i trecutului tributul si sa mergem inainte. Sunt aici pentru o vreme. Nu stiu ce-nseamna asta. Poate fi un ceas sau doua. Pot sa fie luni sau ani. Nu stiu. Nu vrea sa ma leg de legaminte si promisiuni facute in zadar. Nu, nu-ti ofer nici o garantie ca nu o sa ma evapor intr-o dimineata ca un vis disparut in pragul trezirii.

In the middle of nowhere

Am inceput sa ma intreb ce inseamna, de fapt, acasa? Un loc familiar? Sentimentul de a fi inconjurat de oameni dragi? Un gand sau poate doar un simplu cuvant, un loc, o stare, un moment furat din vant?

Am schimbat atatea locuri in ultimul timp. M-am simtit pierduta in mijlocul marilor orase, in schimb mi-am gasit drumul pe poteci strabatute doar de razele soarelui. M-am simtit straina in compania persoanelor ce-mi erau apropiate si din acelasi cadru cu oameni vazuti pentru prima data. Am petrecut atatea ore pe drumuri, incat am inceput chiar sa apreciez si drumul, nu doar destinatia. M-am trezit de atatea ori din somn intrebandu-ma... unde sunt?

M-am intors acasa, insa ma simt atat de straina... Si ma intreb, ce inseamna, de fapt, acasa?

Un apus de soare oglindindu-se in apele unui rau. O adiere jucausa gandilandu-mi sufletul. Un zambet. O contopire a privirilor. O simtire profunda a inimii. Roua diminetii odihnindu-se in petale de trandafiri. Fiori de ceata. Un apus de soare. O imbratisare. Un sarut. Bataile inimii nebune supuse asteptarii unei intalniri. O clipa de nebunie, in care lumea din jur dispare si sufletul iti zboara invaluit in culori si fiori.