2010 / 402 - 5 lucruri

Am citit un post care mi-a dat de gandit pe site-ul lui Lucian Ghinda alias omul, fascinant pentru mine, care este mereu cu zambetul pe buze (www.ghinda.com/ro). Cum as defini anul 2010 prin 5 lucruri ...

1. Daca 2009 a fost anul in care am intalnit cei mai multi oameni faini, in 2010 am cunoscut cei mai multi oameni faini.

2. Cu siguranta 2010 a fost anul in care am facut sport extrem cu limitele oboselii si pana la un punct am supravietuit chiar decent (14 examene in 21 de zile combinate cu 10 ore la job, 3 examene intr-o zi, 5 examene in 3 zile, 10 de 10, 3 de 9, 1 8, 8 alte examene, 2 examene dupa o calatorie prelungita Cluj-Bucuresti, imediat dupa, sustinerea dizertatiei, 9 de 10, 120 participanti in sala pe proiect, 105 certificati CNFPA, 6500 km in doua luni, nu vreau sa numar cate ore dormite).

3. Atunci cand te indragostesti cu tot sufletul, toate fostele si aparentele iubiri isi pierd complet importanta. Si timpul s-a oprit in loc din goana lui nebuna pentru un simplu si inocent sarut.

4. Alex... puiul de om extraodinar, cu care am petrecut noptile la birou, cu care am ras si uneori am plans, zana care imi lasa flori si mesaje frumoase sa ma intampine dimineata, clintetul de clopotel vesel si molipsitor, balsamul care imi picura in suflet de fiecare data cand imi venea sa-mi iau campii si sa ma pierd definitiv printre nori.

5. Mi-am gasit intr-un final o muza stabila ... pe mine ... asta nu inseamna ca nu mai profit de alte muze sau muzi ce mi se ivesc in cale.

Daa... 2010 a fost despre Draga Malina si despre paturi mari, iar cele 2 subiecte nu au nici o legatura unul cu altul.

when you fall in love if you are the luckiest person on this planet the person you love decides to love you back

Fragment

A descoperit cuvintele asemeni unui copil curios care a dat peste sacul cu jucarii. Timid a inceput sa exploreze constructii usoare, urmand ca in timp sa le invete arhitectura si sa le intelega structura. Treptat a perceput diferenta dintre eficienta si estetica, necesitate si dorinta, scop si ideal, dintre valori, convingeri si credinte. Apoi, a inteles importanta contextului, a definirii si setarii cadrului de expunere. Si deodata, uitand de scurgerea timpului, s-a transformat din copil in om matur.

Astfel au inceput calatoriile dincolo de granitele timpului si a inteles ca nimic nu era asa cum parea a fi. Uneori, timpul isi schimba dimensiunea, devenind pentru o clipa atemporal. Fiecare pas il conducea pe taramuri nestrabatute de picior de om. Erau momente cand frica ii cuprindea simtirea. Apoi, cautand cu intarjire elemente tangibile, isi amintea ca de fapt nimic nu era altceva decat o halucinatie.

A plecat in cautarea cunoasterii... si s-a intors indragostit de necunoscut.

Experiment

O intrebare din copilarie a inceput sa-mi dea tarcoale sub forma unei bazaitoare preocupari ... oare care secvente din romane si povesti sunt reale, traite si simtite de autor si care sunt pura fictiune? Unde este granita dintre realitate si placerea de a creiona amintirea intr-o lumina armonioasa?

Prin urmare m-am gandit la un experiment... cum ar fi sa scriu la persoana I singular. Poate fi privit ca un exercitiu de asumare a propriilor trairi si experiente. Poate fi o provocare sa ma las vazuta fara iluzorii vestimente protectoare.

Sunt momente in care ma simt goala. Sunt oameni in fata carora ma simt goala. Si poate ca daca ar fi la modul fizic nu m-as mai simti atat de stinghera. Sunt oameni care au vazut prin mine si m-au lasat fara secrete dintr-o singura privire. Sunt oameni pe care i-am intalnit in acele momente in care sa fiu vazuta dincolo de masca de protectie era ultimul lucru pe care mi-l doream.

Dupa ce ca habar n-am ce se intampla cu mine, in viata mea si ma simt ca un puzzle descompus si fara instructiuni de asamblare, mai apari si tu si ma vezi in haosul in care sunt. Daca eu cu mine nu am ajuns la nici o intelegere, cum o sa te intelegi tu cu mine? Si-mi e rusine ca m-am blocat si nu stiu care-i drumul mai departe. Si nici macar care-i urmatorul pas. Si merg pe mana inspiratiei, fugind usor usor de viata. Da mi-e rusine sa nu stiu, caci m-am obisnuit sa stiu. Iar nestiinta e oarecum vecina cu neputinta. Iar faptul ca tu ma vezi si vezi ca eu nu stiu e pentru mine o umilinta. Orgoliul bata-l vina!!!

Realizez cat de important este pentru mine sa dau bine, sa ma incadrez intr-o poza care de multe ori nu e a mea. Si tot incercand sa dau bine intr-o poza straina m-am pierdut pe mine sau poate doar m-am abandonat pentru o vreme.

Ma intreb nelamurita... unde am fost eu in viata mea? Nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Sunt amintiri difuze si confuze. Intr-adevar mi-am dorit la un moment dat sa uit. Sa uit totul. Oare chiar a functionat? Oare chiar a meritat?

Intrebari

Stau in fata unei pagini goale, asteptand gandurile sa mi se contureze intr-o forma concreta si coerenta. As putea sa stau asa la nesfarsit. Nu par sa aiba nici cea mai mica intentie de a se opri din goana lor nebuna sau macar sa se strang mai multe in jurul unui subiect oarecare. Unde se duc gandurile atunci cand pleaca din orizontul mintii noastre?

Ma intreb de cate ori oare ratacim fara scop, fara intentie, fara sa stim unde vrem sa ajungem sau de ce facem ceea ce facem? De cate ori oare am ratacit fara sa stim ca ratacim?

De cate ori oare am fost prezenti la diferenta pe care a facut-o aparitie anumitor persoane in viata noastra? Un zambet, o privire, un schimb de cuvinte, o conversatie, un sarut pe obraz, o imbratisare - lucruri atat de simple, aparent nesemnificative si totusi suficient de puternice incat sa modifice cursul vietii unui om.

Ma intreb ce oare conteaza cu adevarat? Ce anume iti face inima sa vibreze? Ce anume iti schimba starea si iti lumineaza chipul indiferent de situatie? Ce anume te face sa mergi dincolo de orizonturi?

Ma intreb daca o sa prind vreodata radacini ... radacini suficient de puternice incat sa raman intr-un loc, langa o persoana ... si ce anume m-ar putea determina sa ma inradacinez?

London, my love

mai multe