Nu-mi aduc aminte să fi avut de prea multe ori în copilărie picioarele
demne de fustițe și rochițe. Purtam permanent semnele aventurilor prin copaci,
a escaladelor de garduri și evident, apropierile neprevăzute cu pământul.
Acum, mi-au tuns boscheții și tufișurile printre care ne strecurăm să
recuperăm diverse obiecte de joacă pierdute sau care ne serveau drept adăpost în
jocurile de-a v-ați ascuns. Au tăiat copacii în care ne cățăram ca să vedem
meciurile de fotbal dintre băieți, în care faceam măsurători de curaj în înalțime și rapiditate. Au tăiat chiar și corcodușii, nucii, vișinii și cireșii care
ne provocau o plăcere nebună. Era o aventură să ajungi la acest bunătăți, să le dibuiești printre frunze și mâini pofticioase, fără însă a trezi simțurile vecinilor care stăteau la pândă gată pregătiți să te învioreze într-o ploaie torențială neprevăzută de meteorologi, să te alerge până îți ieșea sufletul sau să arunce cu cuvinte, uneori greu de dus.
Au amenajat terenul de fotbal, martor tăcut al
jocurilor noastre, al bucuriilor și al supărarilor, într-un fel ... să zicem, drăguț
parc pentru copii. Mă bucură, totuși, faptul că au pus și câteva bănci, pentru
părinții sau bunicii care își veghează atent odrasdele, stând la povești și ronțăind semințe. Au renovat blocurile și terasele pe care săream din când în
când, pentru a recupera vreo minge rătăcită sau din simpla curiozitate de a vedea ce se afla acolo. Au desființat spațiile verzi, din care ne făceam săbii și alte curioase îndeletniciri, tranformându-le-n parcări.
Frumos gest. Și totuși ceva lipsește... Lipsește acel sentiment de libertate. Lipsește sentimenul de
încredere. Libertatea copilului care zburdă și explorează. Încrederea adultului
că îl poate lăsa singur afară, să se joace, știind că nu i se va întâmpla
nimic... sau cel puțin nefiind de față la trăznăile copilului, chiar daca unele
dintre ele ar putea cauza probleme cardiace persoanelor mai sensibile.
Ne renovăm exteriorul și în același timp ne renovăm fără să ne dăm seama interiorul, devenind mai stricți, mai dependenți de a fi în control, mai ... mai nu știu cum, poate doar mai lipsiți de liberate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu