Colaj

- Nu, nu ma trezi acum. Mai lasa-ma sa visez. Mai lasa-ma sa visez un pic.
- Curaj. Curajul de a lasa un alt suflet sa te vada gol pe dinauntru.
- La care se adauga un soi altoit de incredere.
- N-am apreciat niciodata momentele udate de lacrimi. Am fugit cat am putut de ele. Poate ca de fapt nici macar nu le-am inteles vreodata. Ce rost au ele? De ce curg? Unde se aduna si de ce se scurg?
- De cele mai multe ori oamenii se ascund in singuratate pentru a plange.
- Si ce se intampla cand plangi in preajma cuiva? Cand lasi pe cineva sa-ti aline zbuciumul interior ce se revarsa in torente zguduitoare ce par a fi salbatice cascade?
- Rataciri interioare. Izbucniri de prea plin, de prea mult, de prea puternic, de prea altfel. Intensitati neintegrate. Rascoliri neintelese. Deversari emotionale. Curatari interioare.
- De ce oamenii plang cand sunt singuri?
- ... de frica... frica de a fi deschis.
- Increderea este o forma de deschidere sau deschiderea este o forma de incredere?
- de ce te joci cu mine? cum e pentru tine?
- Creator de spatii. Creator de contexte in care ceilalti pot fi cu ceea ce simt si sa isi dea voie sa simta.

- Nu, nu ma maturiza acum. Mai lasa-ma, mai lasa-ma sa mai copilaresc un pic. Lasa-ma sa ma ascund de razele de soare in bratele tale.
- Alunec usor dintr-un vis in altul, calatorind prin lumi albastre.

- Nu ai incredere in mine.
- Nu, nu am. Ma pierd prea usor, prea repede, prea departe, prea intens cand sunt langa tine.

- Increderea e ca un cec in alb.
- Tu esti cea mai frumoasa parte din mine.
- Mi-e teama ca o sa ma trezesc si am sa descopar ca totu-i un vis.
- Deschide ochii. Sunt aici.
- Intalnesti oameni langa care descoperi parti necunoscute din tine.
- Imprieteniri de pitici rebeli. Fiecare cu ai lui, la urma urmei.

- Nu ma trezi, mi-e bine langa tine.