Noaptea de dinaintea marilor plecari

La un moment dat te obisnuiesti si cu viata de calator, sa adormi intr-un oras, sa te trezesti intr-un altul, sa nu stii unde te poarta mai departe drumul, sa nu stii cat stai sau cand pleci. Te obisnuiesti sa ai mereu bagajul pe jumatate facut, pe jumatate inca nedesfacut.

Si totusi, sunt acele nopti, de dinaintea anumitor plecari, cand somnul nu se lipeste de gene, desi oboseala ti se strecoara in trup. Mai ai inca destule de facut, intotdeauna mai apare ceva pe utima suta de metri, fie un bagaj, fie un proiect de terminat, o intalnire fugara cu un om drag sau orice altceva. Mai ai inca de visat, de savurat asteptarea si curiozitatea descoperii necunoscutului.

Sunt nopti in care stii ca urmatoare zi este despre altceva, ca e unul din momentele de interesctie care te va purta pe un alt drum. Poate ti se indeplineste o dorinta pusa acum multa vreme, careia i-a venit intr-un final timpul. Poate cunosti pe cineva nou sau reintalnesti pe altcineva vechi.

Simti ... intotdeauna simti cand se termina ceva si incepe altceva, o noua etapa, Noaptea de dinaintea marilor plecari. Un moment de suspendare intre doua lumi sau poate doar de tranzitie ... ceva din tine se pregateste si pe interior pentru schimbare.

E noaptea de dinaintea marilor plecari sau e noaptea de dupa ultimile intamplari?