Desfiinteza-ma sistematic. Critica-ma. Fii nemultumit(a) de tot ce fac... Singura reactie de care te vei lovi va fi o incapatanare feroce ce lupta pentru ceea ce crede, care apara ceea ce simte, care intr-un final stie ce vrea.
Da.. cred in vise, in idealuri tangibile si realizabile ... asta e tot ce am mai de pret ... entuziasm .. un zambet fascitat de idei ascunse in povesti, sclipiri in ochi aprinse de imaginatie, si tremur usor incercand sa ghicesc ganduri inainte de-a fi spuse, fara sa pun intrebari...
Cred ca in viata poti sa ajungi sa faci ce-ti place. Asta vreau si asta o sa fac. Pentru ca altceva nu vreau sa pot sa fac. Stiu ca nu e usor, stiu ca de lovesti cu capul (sau cu totul) de ziduri... dar pana nu simt eu... pana nu-mi dau eu seama de semnificatia cuvintelor tale.. nu o sa inteleg...
"Vorbim peste 5 ani"... da vorbim... sa nu uiti....
Ai grija pe unde pasesti... nu-mi strivi tu visul sub picioare
luni, 21 iulie 2008
joi, 17 iulie 2008
Rezultatul unui drum
Tind spre idealuri. Alerg dupa vise.
Urmaresc perfectiunea ... din nevoia de a ma conforma unor reguli derivate din idealuri abstracte. Vreau sa o ating usor pe aripa. Vreau sa-i simt senzatia atingerii. Vreau sa cunosc gustul reusitei. Vreau sa ajung pana la nori, doar pentru a-mi dori mai mult pamantul.
Scopul e o dorinta, un varf ce vrea sa fie atins. Dar drumul pe care urci ti-l alegi singur. Cand timp e necesar? Atat cat ai nevoie! Unii dintre noi aleg calea aerului, jucandu-se cu vantului in line planari , intrecandu-se cu timpul in salturi mortale. Lasandu-se dusi de curentii vijeliosi sau luptand impotriva, altii aleg apa ca mod de a ajunge la destinatie. Desi majoritatea aleg sa calea terestra... mersul se imparte in functie de intesitate si viteza. Plimbari lejere. Probe de viteza.
In timp ce unii savureaza drumul, altii savureaza rezultatul. Dar mai sunt si cei care nu se pot bucura de nimic.
Cum ii trezesti din amorteala?
Urmaresc perfectiunea ... din nevoia de a ma conforma unor reguli derivate din idealuri abstracte. Vreau sa o ating usor pe aripa. Vreau sa-i simt senzatia atingerii. Vreau sa cunosc gustul reusitei. Vreau sa ajung pana la nori, doar pentru a-mi dori mai mult pamantul.
Scopul e o dorinta, un varf ce vrea sa fie atins. Dar drumul pe care urci ti-l alegi singur. Cand timp e necesar? Atat cat ai nevoie! Unii dintre noi aleg calea aerului, jucandu-se cu vantului in line planari , intrecandu-se cu timpul in salturi mortale. Lasandu-se dusi de curentii vijeliosi sau luptand impotriva, altii aleg apa ca mod de a ajunge la destinatie. Desi majoritatea aleg sa calea terestra... mersul se imparte in functie de intesitate si viteza. Plimbari lejere. Probe de viteza.
In timp ce unii savureaza drumul, altii savureaza rezultatul. Dar mai sunt si cei care nu se pot bucura de nimic.
Cum ii trezesti din amorteala?
luni, 14 iulie 2008
Frig
Dualitate.... frig pe exterior, frig in interior,
Senzatii... fierbinte si frig simultan
Intensitate...
Complexitatea simtirii
sâmbătă, 5 iulie 2008
joi, 3 iulie 2008
Increderea
Cercetata la lumina microscopului, definita din toate perspectivele posibile, privind efectele ei din toate unghiurile, increderea a reprezentat de-a lungul timpului un subiect deosebit de intrigant. In incercarile de abstractizare a termenului pentru a obtine o mai buna intelegere s-a pierdut din vedere, partea umana.
Increderea este cel mai de pret dar pe care il poti primi din partea unei persoane, cel mai delicat si in acelasi timp cel mai fragil.
de ce fragilitatea? ... pentru ca increderea absoluta se daruieste si se pierde singura data
de ce delicata? pentru ca e un sentiment, care daca e apreciat la adevarata lui valoare, e asemanator iubirii, daruindu-ti aripi sa plutesti...
de ce pretioasa? pentru ca increderea se castiga in timp, are nevoie de o perioada de incubare de lunga durata, apoi explodeaza in toata splendoarea ei.
Si totusi, de multe ori nu apreciem ceea ce ni se ofera, iar cei care daruiesc se inchid tacuti in urma ranilor primite, refuzand cu incapatanare sa se mai deschida.
De multe ori pierdem din vedere ca increderea presupune apreciere, respect si un sentiment sincer de prietenie.
Increderea este cel mai de pret dar pe care il poti primi din partea unei persoane, cel mai delicat si in acelasi timp cel mai fragil.
de ce fragilitatea? ... pentru ca increderea absoluta se daruieste si se pierde singura data
de ce delicata? pentru ca e un sentiment, care daca e apreciat la adevarata lui valoare, e asemanator iubirii, daruindu-ti aripi sa plutesti...
de ce pretioasa? pentru ca increderea se castiga in timp, are nevoie de o perioada de incubare de lunga durata, apoi explodeaza in toata splendoarea ei.
Si totusi, de multe ori nu apreciem ceea ce ni se ofera, iar cei care daruiesc se inchid tacuti in urma ranilor primite, refuzand cu incapatanare sa se mai deschida.
De multe ori pierdem din vedere ca increderea presupune apreciere, respect si un sentiment sincer de prietenie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
