It feels good to be alive. It feels good to belong to nobody.
Simt ca urmeaza sa se intample ceva, nu stiu ce, nu stiu cum, nu stiu cand... si nici nu ma mai intereseaza... ma bucur tacut de stare
A fost o vreme cand asteptam Craciunul cu sufletul la gura, cu nasul lipit de geam studiind fulgii de zapada, cu gandurile pierdute in povesti...
Acum... acum e ciudat. Continui sa cred in povesti, dar sufletul mi-e inghetat. Ma simt un fel de copilul strazii, care rataceste fara tinta, fara trecut, dar nu si fara viitor. Am renuntat la iluzii ... au.. unele inca dor, au lasat rani mult prea adanci ...si am ramas cu realitati triste.. dar macar e ceva concret.. e un punct de plecare .... cred ca ... doar incep in sfarsit sa ma maturizez cu adevarat... ma intorc la lucrurile care le-am iubit cu adevarat ... muzica, zapada si visele... a si noaptea
Vreme trece, vreme vine....
Intr-o agitatie nebuna, mi-am gasit in sfarsit linistea. Torc la gura sobei .. ma topesc intr-o raza de soare
vineri, 19 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu