luni, 15 decembrie 2008

o ironie a sortii

Observi esenta dincolo de aparente. Analizezi structura. Intelegi continutul. Si te lovesti de limitari contextuale. In timp ce unii depasesc asteptari, altii reusesc doar sa se ridice aproape de limita; si mai exista aceea parte care se complace intr-o mlastina a conjuncturii.
Lipsa dorintei de a-ti depasi conditia actuala? Lipsa unui impuls exterior? Lipsa motivatiei? Sau doar o stare inerta de acceptare a contextului?
Caldura, implicare, sensibilitate, daruire, intuitie … vulnerabilitate… calitati nefructificate….irosire de potential. Suflete aproape deosebite pierdute in stare de captivitate; incapacitatea potentialul de a depasi mediul..
Imi vine sa urlu cand privesc rational dincolo de cuvinte, vad vise, aud dorinte, simt energia si vibranta si apoi ma loveste o anume ironie a sortii, care tine persoana pe loc.
Cum sa te invat sa zbori daca tu nu ai aripi?

Niciun comentariu: