Priveste fulgii de zapada,
Priveste visele ce zboara

In the search of magic

Conventii

Timpul e o conventie... si astfel au aparut calendarul, ceasornicarul, anotimpurile..
Intuneric si lumina.. 2 fete ale aceleiasi monezi... conventii de contraste
Anul Nou e o conventie.. sarbatorile la fel.. niste date aruncate pe hartie
Cuvintele sunt o conventie de simboluri ce intr-o anumita ordine capata semnificatie
Bunul simt e o conventie a normelor societatii
Dragostea e o conventie.. credem ca a te indragosti este o experienta nascuta din emotii universal umane.
Ideea dragostei romantice s-a raspandit de curand in societatea noastra si nu a existat niciodata in majoritatea altor culturi. In Evul Mediu, dragostea romantica era privita in cel mai bun caz ca o slabiciune si in cel mai rau caz ca o boala. (pana in prezent s-a schimbat doar perceptia, simptomele au ramas aceleasi.)
"Cei cufundati in "oceanul dragostei" au tendinta de a lua in serios... Prea putine culturi premoderne sau contemporane neindustrializate ar fi de acord cu afirmatia- de netagaduit in Occident- ca "scopul in viata al unui barbat este de a iubi o femeie, iar scopul in viata al unei femei este de a iubi un barbat". Majoritatea oamenilor, din majoritatea epocilor si locurilor, ar gasi ca aceasta este o masura cam jalnica a valorilor umane" (Boswell).
De aceea, dragosta romantica nu poate fi inteleasa ca parte naturala a vietii umane; ea a fost mai curand determinata de numeroase influente sociale si istorice.

Si atunci.... ce e real? ce exista cu adevarat?

Suflet in stare pura

Microscop de studiat personalitatea umana.
Da.. s-au inventat intrebarile... si raspunsurile... si subtilitatile de ocoliere ... apoi s-a descoperit cum sa inseli intrebarea sau mai bine zis cum sa te inseli singur.

... sa poti sa vezi materia in stare pura, fara cizelari, fara retineri, fara prefecatorii.. sa poti citi esenta...

Ce s-ar vedea daca ai pune sufletul unui om la microscop?

Tac

D-abia invatasem sa vorbesc... si acum invat din nou sa tac.
Am invatat cu greu sa ma deschid... ar fi putut fi.. ceva frumos, dar usa se-nchise iara.
Ma izbesc in jur de declinari diverse ale uratului, in timp ce inima-mi tanjeste cu disperare dupa frumos...
Cum poti capata imunitate la simtire? Parcurgi un maroton al senzatiilor?... e o idee...

Feels

It feels good to be alive. It feels good to belong to nobody.
Simt ca urmeaza sa se intample ceva, nu stiu ce, nu stiu cum, nu stiu cand... si nici nu ma mai intereseaza... ma bucur tacut de stare
A fost o vreme cand asteptam Craciunul cu sufletul la gura, cu nasul lipit de geam studiind fulgii de zapada, cu gandurile pierdute in povesti...
Acum... acum e ciudat. Continui sa cred in povesti, dar sufletul mi-e inghetat. Ma simt un fel de copilul strazii, care rataceste fara tinta, fara trecut, dar nu si fara viitor. Am renuntat la iluzii ... au.. unele inca dor, au lasat rani mult prea adanci ...si am ramas cu realitati triste.. dar macar e ceva concret.. e un punct de plecare .... cred ca ... doar incep in sfarsit sa ma maturizez cu adevarat... ma intorc la lucrurile care le-am iubit cu adevarat ... muzica, zapada si visele... a si noaptea

Vreme trece, vreme vine....

Intr-o agitatie nebuna, mi-am gasit in sfarsit linistea. Torc la gura sobei .. ma topesc intr-o raza de soare

o ironie a sortii

Observi esenta dincolo de aparente. Analizezi structura. Intelegi continutul. Si te lovesti de limitari contextuale. In timp ce unii depasesc asteptari, altii reusesc doar sa se ridice aproape de limita; si mai exista aceea parte care se complace intr-o mlastina a conjuncturii.
Lipsa dorintei de a-ti depasi conditia actuala? Lipsa unui impuls exterior? Lipsa motivatiei? Sau doar o stare inerta de acceptare a contextului?
Caldura, implicare, sensibilitate, daruire, intuitie … vulnerabilitate… calitati nefructificate….irosire de potential. Suflete aproape deosebite pierdute in stare de captivitate; incapacitatea potentialul de a depasi mediul..
Imi vine sa urlu cand privesc rational dincolo de cuvinte, vad vise, aud dorinte, simt energia si vibranta si apoi ma loveste o anume ironie a sortii, care tine persoana pe loc.
Cum sa te invat sa zbori daca tu nu ai aripi?

Spread your wings and fly

when magic becomes reality...

Cum a invatat Dumbo sa zboare?

Initial a existat un soricel care a crezut in el. Apoi au aparut niste ciori care i-au dat o pana magica.

Printr-un complex de imprejurari a ajuns pe o stanca, unde de buna voie si silit de imprejurari (impins de la spate) si-a luat zborul.

Tot timpul a crezut ca poate zbura datorita penei magice. Doar ca, la un moment dat, in timpul unei numar de circ ... pierde pana. Cadere libera... pana in momentul in care aproape de sol... ... ... planeaza si incepe sa zboare.

Tot potentialul de care avea nevoie se afla in el, si nu in alta parte.

Ca fiinte umane fugim deseori de responsabilitati, de decizii. Ne complacem in usurinta cu care atribuim altora anumite caracterisitici... care, uneori sunt chiar ale noaste.

... nu ai nevoie de o pana pentru a putea zbura .. flu flu

Dytzu: nu am ideeeee
Dytzu: ca esti foarte complicata
Dytzu: si cand zic foarte spun FOARTE

Un om printre oameni

Sunt un exemplar obisnuit al speciei umane.

Ma ocup cu o singura actiune, aceea de a face ceva...

Vorbesc cand ar trebui sa tac si tac cand ar trebui sa vorbesc.
Daca as fi un personaj de desene animate as fi Road Runner. Fug in permanenta de realitate.

Port sosete de culori diferite
Fac combinatii de parfumuri si arome.
Functionez noaptea. De fapt mi-e frica sa dorm.
Cand eram mica vroiam sa ma fac arheolog.
Cand o sa fiu mare o sa ma fac arheolog de oameni.
Cand sunt la pamant, zambesc si prind putere sa mut muntii din loc.

Fug cand te apropii prea mult de mine.

My kid

Mi-a atras atentia din alte 20 de persoane. Mi-a placut mult cum s-a prezentat: sunt mai mult decat varsta mea, si nu vreau ca lumea sa ma considere un pusti. Incercand sa ma apropii de el, am crezut ca o sa ma ia la pumni. L-am "bombardat" cu pestisori (un fel de post-uri cu ganduri de apreciere). De fapt i le strecuram pe nesimtite in buzunare. Nu ma crede niciodata cand ii ziceam ca nu mai pun nimic la cale (si avea dreptate).

Dupa 2 zile imi tinea lectii de viata si facea pe psihologul cu mine. Fugea de subiectele in care trebuia sa vorbeasca despre el. Ma regaseam atat de mult in reactiile si compartamentul lui.

El Horia, varianta de 17 ani si masculina a lui eu.

I-am promis ca il plimb cu barca dar a venit frigul...

Changing...

Cel mai important lucru e sa stii cand sa te opresti si cand sa mergi mai departe. Uneori e mai greu sa renunti, necesita vointa, in timp ce a contiua.. functioneaza din energie, din obisnuitanta, din comoditate.

M-a intrebat cineva ce vreau... acum o saptamana i-as fi raspuns: un trandafir albastru si un felinar (felinarul sa-mi lumineze drumul spre ce se ascunde in spatele albastrului)... intre timp m-am imprietinit cu un ciocan... asa ca m-am apucat de batut cuie...

... arunc trecutul la gunoi

Creativitatea mea are colturi, are reflexii fosforescente, e un curent de aer ce dezmorteste simturile, e o provocare, un joc, un ideal, un vis, o depasire a limitelor, un fior, ineditul in cotidian, o cautare, identificare alternativelor, empatie, deschidere, energie, explozie. Se plimba tacuta pe strada, observa, analizeaza, rade, zambeste, canta, danseaza. (spuse Malina...)

Eu vad creativitatea ca pe o serie de asocieri din arii diferite, asocieri la care nu s-a mai gandit nimeni pana acum. (spuse Adina...)

Pentru a fi creativ, trebuie sa te poti adapta cu usurinta la orice, sa fii flexibil si gata oricand de lucruri noi, gata oricand sa gandesti altfel si mai conteaza sa fii mai nebun decat altii...!!!! (spuse Ionut…)