I`m not afraid

Dupa ploaie vine si vreme buna.
Privesc fulgii de zapada jucandu-se sub clar de luna, un zbor de pescarus alunecand pe ape inghetate, ogliniri de ceata pe lunecusuri inghetate, adieri molatice de friguri degerate, o raza de soare ratacita imi incalzeste sufletul rece.

Adun cioburile unor vise sfaramate, idealuri fisurate. Am sarit intr-un hau adanc, de pe creasta unui munte inalt. Un copil nebun credea ca stie a zbura. Un crunt razboi cu propiile limite si o puternica incrancenare de a iesi invingatoare.

Nu cred in limite fizice, ci doar in bariere psihice.

Zile de cadere libera, hohote de lacrimi urmate de hohote de ras. Treceri rapide de la o stare la alta... exersarea flexibilitatii emotionale ... Lacrimile nu sunt decat modul in care se curata de impuritatile adune in interior, pentru exterior exista apa si sapun.

O problema se rezolva cel mai repede prin aparitie unei alteia. Prin urmare mi-am creat atat de multe provocari incat caderea a devenit plutire.

Invat sa am rabdare! Stare de dulceatza de cirese amare!

Vise cu aroma de cinism!!!

Din capitolul "vreau / mi-ar placea" sau "mi-ar placea/vreau":

- sa fiu ordonata - haosul e perfect ordonat.. doar ca se adreseaza unei nise
- sa nu mai pierd cursurile/ sa uit unde le-am pus in noaptea de dinainte de examen .. si atunci ce motiv as mai gasi sa pierd vremea?
- sa fiu organizata si sa nu mai las lucrurile pe ultima suta de metri ...s-ar pierde tot hazul
- sa fiu tot timpul vesele si bine dispusa... "mai rarutz, ca-i mai dragutz"
- sa invat sa am rabdare - vulcanii stinsi sunt predictibii...
- sa ajung la Crucea de pe Caraiman ... de data asta pana la capat nu doar sa o vad de pe creasta
- sa vad 3 rasarituri de soare de pe 3 varfuri de munte diferite ...
- sa mai cred in povesti si in zane bune ... nu neaparat in feti-frumosi si printi cu stea in frunte
- sa invat sa gatesc - totusi... si ceaiul e o arta.. in anumite culturi...
- sa fiu cu tine ... hai sa vedem ce replica imi servesti la faza asta...

Hai sa fim seriosi!!!

"Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce închipuieşti este realizabil şi se face direct proporţional cu încrederea ta... De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine însuţi, descoperindu-te astfel un perfect zeu?"

Tudor Arghezi

Indivizii par sa selecteze, constient sau inconstient acele mesaje care ii ajuta sa isi lamureasca neclaritati sau conflicte interioare

Imi asum inconstienta!
Am sufletul gol si ochii goi!
Invat repede, doar ofera-mi timp si posibilitatea de a face greseli!
Frustrari... sa fii down pe toate planurile si sa nu ai cum sa te prapusesti, nici macar timp. Sa te tina inconstient ceva drept, sa gasesti resurse pe care nici macar nu stiai ca le ai.

Paradoxuri: Mi-e atat de rau.. incat nu sunt in stare sa fac altceva decat bine.

Anything goes! Nobody dies!

Nimici

Ma tem ca din toata povestea asta nu va ramane decat o amara dezamagire. Supraestimari si impresii facute intr-un context de vulnerabilitate, un imaginar fabulos fara legaturi cu concreta realitate. Cuvinte hipnotice cu sensuri subtile si totusi far de inteles.

Ma tem ca am crezut prea mult tine fara fundament valid!

Sunt cateva lucruri care ma fascineaza in afara de oameni uneri, cifre si cuvinte... sa observ reactii, reactii in conditii extreme.. de nervozitate, de tristete, de furie, de fericire, de nebunie, de durere. Cum reactionezi cand primesti ceva, cand oferi ceva, cand esti dezamagit? Cand nu mai vrei sa vrei ce-ai vrut?

Sa nu crezi nimic din tot de spun! Cuvintele-mi sunt suflare de vant.

NA

m-ai îmblanzit, animal cu animare, mi-ai dezgolit fiinta, m-ai studiat în lipsa de aripa.
cata pasiune, cata atractie si cat aproape îmi lipseste din acel departe digital,
sa pot sa tip, sa prind în fruct o forma si de viziuni si flori sa fac mereu risipa,
sa zbor în cerul întrebarilor, nemaisapand în oameni dup-un raspuns banal.

si cartile îmi pazesc închisoarea si ma tot caut printre pagini si semne de carte
si mi-am donat pana si colectiile de oameni pentru un nume de inconstienta.
si oare daca as fi primul la fuga de realitate, oare as fi cu-adevarat departe,
dac-as schimba-ntr-o clipa timpul, o clipa oare mi-as acorda însumi clementa?

un muzician, o simfonie, o daruire si un destin ce-ncurca ciudate partituri,
ce dans, ce suferinta si ce confuzie, ce frumusete nu ne mai cuprinde...
cata descoperire, cata-mpacare si cata fericire trebuie sa mai înduri,
ce iuda s-angajam, ce piata mica si ce taraba nelinisti spre a vinde...

LI

nu sufar ci doar calatoresc, pe-o perna intalnind o urma dintr-un vis
si-n somnul rece recunoscand si oameni, sfarsituri si mereu un inceput.
ce meserie sa visezi si cat ma doare sa zambesc la un birou de ochi inchis,
ce frig mi-e-n vorbe si in vene, ce cald mi-e-alaturi de un tu tacut.

nu sunt bolnav ci doar nu stiu sa mai aleg intre perfuzii si infuzii,
nu vreau sa vreau sa nu mai vreau ce-am vrut dintotdeauna.
idei mi-am ingropat uitand, de la maternitate am adus iluzii,
amestecand nuanțe si culori, iertarea si cu pacea-mi sunt totuna.

si recunosc, am limba arsa de copilarie si de mancat nonstop jeleuri,
nu merit nici iubire, nici ințeles copilaresc sa-i dau prin semne.
si vesel sunt, vesel calatorind prin toate triste si calde ale mele euri,
sa infloresc mi-ai dat, sa cad, sa ma surprind in dragoste, pesemne.

MA

cum? dar cum? intreab-o el și-un ea crezu c-a fost strigat...
zburand printre baloane pierdute de copii, ce sentiment!
intamplator, o intamplare ne șoptește ca trenul ne-a plecat,
ca-ntreaga clipa nu-i defel traire ci doar experiment.

dezbraca-ma, te rog! de contradictii, de teama de a crește impreuna,
hranește-ma și-ascunde-ti zambetele toate in milioane de clatite.
picteaza-ma! pe mine, vijelia, lucruri prea simple și cu vremea buna,
ascunde-ma! in pantec de idee mamifera, un praf de copt idei nenascocite.

regret doar totul, acele vise in sala de-așteptare-a implinirii neașteptate,
acea-ncercare ce-n joc de-al doilea-mi fura sensul de-a fi primavara.
regret ca n-am știut ca drumurile fac și ele drumuri nepredestinate
și ca in fuga orei, lui luni ii spunem joi, din dimineti ne mai ramane-o seara.

cum? nu intelegi, nu ma asculti, nu mai imi dai chiar niciun sfat?
sunt doar copilul ce joaca jocuri pentru oameni mari și de batrani...
cum? nu imi vinzi, nu promovezi chiar varsta a carei masca o ai jos de dat?
ma prinde-n brate, nu-mi da nume, ma liniștește intre ani și saptamani.

Tiberiu Iacomi

Am o mie de raspunsuri, dar iti ofer o clipa de tacere.
Am o mie de raspunsuri, dar prefer sa te las cu o mie de intrebari

Am putea sa ne spunem o mie de cuvinte fara sa spunem nimic, in timp ce un sarut ar spune totul.

"Valorile companiei sunt cu atat mai puternice pentru ca reusesc sa reprezinte inainte de toate omul, in toata complexitatea sa, nu doar un angajat al unei companii intr-o anumita etapa a vietii sale profesionale."

Andreea Nistor

Fragment de conversatie dintre o el si un ea

Ea: " Eric: Talk to me man.
Landon: About what?
Eric: About you, about Jamie.
Landon: What's there to talk about? She's the best person I've ever known."

Ea: cand o sa spui si despre mine asa?
El: pai mai guritza eu iti spun dar tu nu ma intelegi
El: spun si eu in limba pe care o stiu

De atatea ori sunt surzi, orbi si total insenzitivi la semnalele din jurul nostru. Suntem si devenim din ce in ce mai concentrati pe nevoile si dorintele noaste incat ne trezim incapabili de a fi atenti la aceea ce ni se ofera, la ceea ce cealalta persoana are nevoie.

Vrem ceea ce credem noi ca vrem, in modul in care vrem noi, eventual sa se fi intamplat ieri, iar un acum ar fi.. sa spunem acceptabil.. dar nu cumva sa se intarzie vreo secunda.

Unde se mai incadreaza rabdarea in tot acest peisaj grabit? Sa-ti dai timp sa asculti ce simti, sa-i timp sa-si dea seama ce ai nevoie, sa-i dai timp sa-ti ofere ce iti doresti, sa-ti dai timp sa inveti sa primesti...

"Da-ti voie, da-ti voie, da-ti voie!"

Starea de echilibru, clar nu ma caracterizeaza.... De fiecare data cand lucrurile par sa tinda spre o forma liniara, am darul sa le modific directia.

Clar, starea de normalitate, in sensul acceptat de majoritate, nu e un atribut al meu!

One by one, I bring by limits down!

Things about me

Nimic din tot ce a fost important odata, nu mai conteaza acum.

Imi place sa privesc norii si zborul pasarilor.

Imi plac culorile, mai ales pixurile colorate, carioci si creioane.

Daca as fi un anotimp, as fi primavara.

Imi place sa te privesc dormind.

Imi plac metaforele si aromele de povesti.

Daca as fi o intrebare.. m-ar cheama "cum?"

Ma fascineaza oamenii cu potential de muza inspiranta.

Enjoy a cup of happiness

Nu simti cu capul si nu gandi cu inima. Nu face bine la stomac!!!

Mai bine nu gandi! Mai bine nu simti! Pur si simplu fii... prezent la ce se intampla in jurul tau, la ce se intampla in interiorul tau. un observator flamand de curiozitate.

Jocuri si provocari... Care e granita pana la care mergi? Pana lasi jocul sa se joace? Ne jucam cu sentimente? Atunci alege.. te joci cu inima mea... ma joc cu sufletul tau ... Pentru orgoliul meu si pentru sufletul tau..

Provocari.. sa-mi depasesc toate limitele... incep sa-mi placa momentele in care tu continui, desi toti iti spun sa renunti... renunta la ceva, nu ai cum sa le faci pe toate.. eh nu.. mai bine, mai adauga ceva.. si se eficientizeaza totul...

Inclind sa cred ca viata este o combinatie de elemente de chimie si fizica... totul se reduce la niste elemente simple care functioneaza dupa anumite legi.

Un lilu imi soptea intr-o vara "Imi vine sa urlu ca viata e a draq de frumoasa", adaug in miez de iarna.. "Deschide ochi si ai sa vezi..."

Nu s-a schimbat nimic esential, fundamental s-a schimba totul... o contraditie printre multe altele...

my life is really perfect!! iar imperfectiunile prezente in ea.. o fac sa fie si mai perfecta...

Just happy, really happy ... and without a reason,

dupa cum ar spune o fosta draga pseudo cunostinta, actual nimic... te puuuup!

La reeeveedeeereee!!!

De la lume adunate

Praft de copt idei fantastice
Nici un job nu e suficient de bun pentru parinti daca nu este facultatea.
Am vrut sa dorm, am stat cu ochii inchisi, dar m-am plicitisit si m-am trezit
Scriem cu veranta?
Actipilduieste.
Viata mea pare perfecta, pacat ca sunt si eu in ea.
Eu ce caut in viata mea?
Nu ma induce intr-o eroare gresita.
E rau.. ca-mi e prea bine
O sa o tin intr-un orgasm tot anul

Perspective.. cum ar fi sa fie mai multe?

Am inceput sa cotrabai printre amintiri. Ma gandeam ca e timpul sa sterg praful. .. s-au adunat prea multe urme.... s-au adunat prea multe vehituri. Arunca ce ai de aruncat si lasa-ti sufletul sa respire.

Renunta la dureri trecute! Renunta la orgolii cand vine vorba de sentimente autentice!
Da stiu! Atunci e cel mai greu! Cat de dulce e tentatia! Si cu cata gratie te ademeneste! Simti o atractie sfidatore fata de vulnerabilitatea celui din fata ta, asemeni unui vampir ce a simtit prezenta sangelui... sa strivesti totul in picioare, sa distrugi tot ce e mai important pentru ea/el. Cat de satisfacatoare pare razbunarea in acele clipe.

E doar o senzatie ce trece repede. Ofera cuiva pentru ca care ai simtit la un moment dat ceva o portie de durere, apoi fi atent la ce se intampla in interiorul tau, la golul interior ce se formeaza si se intensifica in timp ce sufletul incepe sa se impietreasca.

Omoram sentimente ca sa purtam mai bine mastile nepasarii. Radem cu ochii, in timp ce buzele plang lacrimi amare. Si in final, pentru ce?