Dupa ploaie vine si vreme buna.Privesc fulgii de zapada jucandu-se sub clar de luna, un zbor de pescarus alunecand pe ape inghetate, ogliniri de ceata pe lunecusuri inghetate, adieri molatice de friguri degerate, o raza de soare ratacita imi incalzeste sufletul rece.
Adun cioburile unor vise sfaramate, idealuri fisurate. Am sarit intr-un hau adanc, de pe creasta unui munte inalt. Un copil nebun credea ca stie a zbura. Un crunt razboi cu propiile limite si o puternica incrancenare de a iesi invingatoare.
Nu cred in limite fizice, ci doar in bariere psihice.
Zile de cadere libera, hohote de lacrimi urmate de hohote de ras. Treceri rapide de la o stare la alta... exersarea flexibilitatii emotionale ... Lacrimile nu sunt decat modul in care se curata de impuritatile adune in interior, pentru exterior exista apa si sapun.
O problema se rezolva cel mai repede prin aparitie unei alteia. Prin urmare mi-am creat atat de multe provocari incat caderea a devenit plutire.
Invat sa am rabdare! Stare de dulceatza de cirese amare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu