Momente de gratie amazoniana

In acest colt de lume verde, timpul se opreste constant, uitand sa mai plece. Cel mai probabil a ramas consternat de indiferenta cu care este tratat, telefonul sta inchis, aruncat intr-o punga prin bagaj, in timp ce singurul ceas a ramas acasa privindu-se-n oglinda, iar zilele trec fara sa le tinem contul in date. Ne trezim dimineata cu clinchete de clopoi, insa de cele mai multe ori ochii se deschid odata cu aparitia razelor de soare. In paturi molute si vise inmiresmate ne mai alintam cat putem pana la desteptarea oficiala. Fiecare zi isi are momentele ei de simplitate dulce si uimitoare, de descoperiri copilaresti si reintoarceri la bucurii marunte.

 

Avem cizme de cauciuc inalte pentru plimbarile prin jungla. Talpile mele tresar flamande la contactul intermediat cu noroiul umed si cleios si ma avant cu nesat prin toate mocirlele si baltile care imi ies in cale cu placerea copilului care si-a dorit intotdeauna sa faca asta, niciodata nu a avut voie, iar acum profita din plin de ocazie. Din cand in cand mai dam peste o balta mai mare care trebuie traversata mergand pe un bustean facut drept trecatoare. Pentru o jungla, locul este mai mult decat amenajat, din loc in loc busteanului ii tin companie niste bete transversale de care te poti tine sa nu aluneci, insa, imi place sa ma joc, mergand cu mainile in buzunare. Fluturi mari, albastri zboara in zare.

Dupa masa de pranz, dupa o siesta in hamacul cocon, ne indreptam spre oaza de racoare de pe malul raului. De cele mai multe ori, copii din sat ne urmeaza la scurt timp. Avem timp doar cat sa ne obisnuim cu apa , sa ne ocupam pozitii strategice, inainte ca batalii acvatice sa isi inceapa desfasurare. Mi se pare fascinant efectul pe care il au copii asupra oamenilor de toate varstele: fruntile se descretesc, muschii fetei se relaxeaza si un zambet larg isi gaseste locul pe chipuri d-acum arse de soare. Cand suntem in apa devenim cu totii copii si ne stropim cu o ardoare care ar face geloase multe fantani arteziene.

Intinse pe cate doua randuri stau insirate 5 hamace colorate, care te imbie la vis si relaxare. Timpul din hamace este unul al destainuirilor, al imprietenirilor, al cuvintelor si al tacerilor impartasite. E un timp pe care il petreci cu tine si in acelasi timp cu ceilalti. Linistea se imbina cu bucuria, mai ales atunci cand unui ghidus ii vine cheful de harjoneala si incepe sa se legene declansand efectul de pendul... numai la mijloc sa nu fii. In cazul in care ratezi portia de ras cauzata de ciocnirile accidentale, nu e nici o problema, fiecaruia ii vine randul mai devreme sau mai tarziu sa-i fie testata abilitatea de a rezista la gadilat.

La masa, vrajitorul ofera lectii culinare. Astazi mancarea are un gust nou. In diverse combinatatii, care mai de care mai creative, mierea si lamaia sunt ingredientele secrete care confera savoare: orez cu sfecla, morcov si miere, planatos cu miere, banana cu platanos si miere, ma mir cum de nu amesteca si pestele cu miere.

A inceput luna sa ia in lumina. Stam pe terasa de lemn, privind stelele, cautand constelatii cunoscute in timp ce ne chinuim sa alungam fara rost tantarii infometati. Impartim in 4 un mappachio, care a devenit mai mult decat un ritual de protectie, un ritual al conversatiilor de apropiere.

Am o tema pentru cercetatorii britanici. Vreau un studiu detaliat asupra imbratisarilor. Sunt o fiinta kinestizica din cap pana in picioare si vreau sa inteleg taina imbratisarilor, aceasta modalitate de comunicare uneori mai profunda decat un sarut si mai graitoare decat multe cuvinte inutile. Imi plac imbratisarile lungi, insa azi am primit cea mai lunga, cea mai neasteptat de lunga imbratisare pe care am primit-o vreodata. A fost ca o reintalnire a unor suflete care s-au mai cunoscut candva, un amestec de dor si bucurie a regasirii, urmata de o liniste profunda ... cumva verde.

E dimineata. Nu stiu cat timp a trecut exact. Merg desculta prin iarba, port rochia mea alba de zanuta taiata in colturi, pe cap am palaria de ploaie, iar in mana am o plasa cu restul de haine. Am hainele ude, ochii obositi si zambetul cat toata fata. M-am intors. Sunt bine. Da .. m-am intors. Da ... sunt bine.

Mai mereu, intr-un fel sau altul, la intervale periodice am un talent special prin care mai comit cate o boroboata. Sunt mai mult decat recunoscatoare pentru oamenii care au avut intelepciunea sa nu ma certe, ci sa inteleaga intai ce s-a intamplat ... sau sa se bucure ca sunt bine, in loc sa-mi ofere cu gratie in brate toate grijile lor pe care inca si le mai fac.

E o noapte neagra. Mi-as dori atat de mult sa nu pleci, mi-as dori sa pot sa-ti spun sa nu pleci, insa sunt ultima persoana care ar putea sa-ti spuna asta. Stiu ca pleci pe drumul tau, insa simt ca de fapt fugi. D-abia te-am gasit si acum simt ca te pierd din nou. Mi-am promis sa ma trezesc inainte de plecarea ta. Stau in mijlocul patului cu urechile ciulite ascultand intunericul. In camera se aud zgomote ciudate. Nu stiu unde imi este lanterna, brigheta nici atat. Mi-e teama sa ies din invelisul patului si timpul trece nemilos de linistit. Poate nu mai pleci, imi spun in gand cu o oaza de speranta. Se aud zgomotele ultimelor pregatiri de plecare, in timp ce lumina lanternelor este ascunsa cu grija. Ies desculta afara si privesc in departare. Ma simt ca un copil ce tine de mana un ursulet invizibil si am senzatia ca am mai trait asta o data. Vantul adie rece. Alerg pentru o ultima imbratisare. Drum bun! Ai grija de tine!

Ploua torential. Numai bine pentru o balaceala pe cinste. Zboruri de vulturi si pasari albastre.

Cele 2 zanute au dat startul la atelierul de frumusete. Orice schimbare interioara este musai sa isi gaseasca oglindirea si in exterior. Se impletesc cozi in spice, sprancenele capata forme arcuite, iar unghiutele isi gasesc nuantele naturale si forma prezentabila. Urmeaza un rasfat pe cinste cu uleiuri si esente, aplicat pe corp de niste degete fine. Baietii primesc tratament preferential: fiind in minoritate, primesc 2 sau 3 rasfatante. Azi trisez si sunt si eu baietel... simturile se destind aievea intr-un vis.


Ma legan in hamac la ora de visare. Printre planuri de calatorii, fantezii culinare, mie mi s-a facut pofta de trainingutz, un teambuildingutz. Daca mai primesc vreodata intrebarea cu ce as lua cu mine pe o insula pustie acum stiu raspunsul.

Un om frumos si special intalnit in primul ianuarie cald, pe cealalta jumatate a globului. Ne vorbim din priviri. Ma simte si o simt. Pur si simplu este.

Multumesc... cum spui multumesc pentru cel mai pretios si mai generos dar pe care l-ai primit vreodata?