Pamblica de timp. Funda de atentie.

Credem ca avem timp. Credem ca avem timp sa cunoastem un om, sa ne apropiem de el, sa ne imprietenim cu el, sa stam la povesti nesfarsite. Credem ca avem timp si atunci stam relaxati, lasand momente sa curga fara a le forta cursul. Credem ca avem timp ca lucrurile sa se intample firesc in deplina gratie si armonie.

Apoi, se intampla ceva si realizam ca nu mai avem timp, ca tot ceea ce avem este acum si aici si daca nu facem nimic timpul se scurge si momentul trece. Iar atunci, incercam din rasputeri sa recuperam tot timpul pe care l-am lasat sa treaca nepasator pe langa noi, incercam sa rostim toate cuvintele pe care le-am lasat nespuse, incercam sa daruim toata afectiunea pe care o purtam atat de bine ascunsa in inima noastra, incercam sa dam si primim intr-o imbratisare tot ce se poate da, incercam intr-un fel sau altul sa ne manifestam cum putem mai bine dragul de celalalt.

Si omul care primeste se simte stingher pentru ca nu stie exact ce i se intampla, de unde aceasta avalansa de emotii si manifestari, cand pana mai ieri erau apropierile erau atent calculate si indelung negociate? Pentru ca in filmul nostru fiind, uitam uneori sa ne intrebam cat de mult poate sa primeasca cealalta persoana, desi avem cele mai bune intentii.

Iar in final iti dai seama ca nu, de fapt nu ai timp. Timpul ti-l castigi adunand momente in care construiesti putin cate putin. Si tot ceea ce poti sa faci este sa ai incredere si sa speri ca momentele impartasite au fost suficient de valorose incat departarea fizica si temporala sa nu astearna peste ele praful uitarii si mai mult decat atat sa lase loc deschis reintalnirii.

Astfel, cand reintalnesti un om, adu-ti aminte sa ii oferi timp sa va imprieteniti din nou, pentru ca tu nu stii cat praf s-a acumulat in sufletul lui si nici el nu stie ce s-a intamplat in sufletul tau.Ofera-i cadou o pamblica de timp cu o funda de atentie.