Fii atent... de Doru Davidovici

Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău,tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
În secolul nostru motorizat...
Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Să facem totdeauna ce-am vrea.
Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Să risipim Orzul pe gâşte
Şi pâinea albă pe oi
(Ultima fărâmă, ştii bine
Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
 Face parte din a fi tare).

Fii atent cum te dai,
fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.

Multumesc ...

Cuvintele care nu se spun se uita. Cuvintele care nu se scriu se pierd.

Cele mai valoroase momente sunt cele petrecute cu oameni, care uneori, fara sa isi dea seama, te inspira, te provoaca, te sustin sa cresti, sa te transformi, sa devii un om mai bun si mai frumos sau pur si simplu sa ajungi mai aproape de tine. Sunt acei oameni, pe care dupa ce ii intalnesti, nu vei mai fi niciodata acelasi. Sunt acei oameni care misca ceva profund in tine.

Sunt acei oameni care isi lasa amprenta prin simpla prezenta, prin daruirea unor momente de deschidere si vulnerabilitate, prin cuvinte atent mestesugite sau prin taceri graitoare.

Uneori, imi imaginezi oamenii  asemenea unor imagini de puzzle. Se construiesc si se descopera in timp. E o calatorie exploratorie, un univers al descoperirilor, o succesiune de selectii si potriviri. Fiecare om e format din piese ce compun un intreg. Sunt piese ce ii apartin, magia personala a fiecaruia si sunt piese formate datorita interactiunii cu oamenii din jurul lui. Sunt parti ce se vad usor, sunt parti care ies la iveala in functie de context si sunt parti care trebuie cautate pentru a fi descoperite.

O parte din omul din mine este format din parti straine, din interactiuni fugare, momente de deschidere, simple conversatii sau pur si simplu poate doar coincidente.

Dor si doare

Sunt momente in care doare, te doare ceva in interiorul tau incat ai senzatia ca ti se sfarma sufletul in mii de bucatele, care la randul lor se prefac in altele din ce in mai mici. Cand te doare, te doare tare si pe moment, nimic din orice ai face nu pare a-ti domoli durerea.

Te dor toate cuvintele spuse. Te dor si mai tare cuvintele ramase nespuse.
Te doare prea plinul din tine. Te doare golul si pustietatea din tine.
Te dor iubirile nedaruite. Te dor iubirile neprimite.
Te dor aminirile pe care ti le amintesti atat de clar incat par ca se intampla aievea.
Te doare neputinta de a schimba trecutul. Te doare neimpacarea. Te doare uitarea.
Te doare dorul. Te doare prezenta unui om langa care nu-ti gasesti locul, tu in interiorul tau.
Te doare durerea, pe care poate o intelegi sau nu. Te dor durerile trecute ce au lasat rani neinchise.
Te doare pur si simplu, desi stii ca totul trece si e doar o stare trecatoare.

Ne amortim simturile in fel si chip. Fiecare isi are strategia lui castigatoare, nu neaparat si vindecatoare.

O imbratisare in care sa te simti acasa.

Frumosul dintr-un om frumos

Felinarele lumineaza un drum de seara tarzie. Scanteiri aprinse se oglindesc in ochiuri de gheata. Un fior de frig se impleticeste moletic in fiorul de dor, strabatut dulceag de nerabdare. Se grabeste si timpul scurgandu-se in ritmul batailor unei inimi indragostita.

Intuneric. Zapada straluceste intinzandu-se somnoroasa pe ramuri de copac golas. O boare de racoare. Un geam aburit. O adiere calda. O granita fragila intre frigul iernii si caldura incaperii. O atingere. Schimb de teritorii patruns de trairi straine. O privire. Granitele au fost interschimbate. Calatorii lumii au trecut unul de partea cealalta a sufletelor. In spatele blandetii se ascundea o duritate rece. In spatele duritatii se ascundea o blandete calda.

Obiceiul pare a spune ca intai vedem frumosul din oameni, apoi descoperim mai putin frumosul. Obiceiul, in timp, devine obisnuinta, iar cand intalnesti exceptia apare surprinderea.

Liniste. In uimirea noptii, privea omul frumos descoperind cu nesat frumosul din om.

Trecator fugar

Discutii in noapte, povestind diverse, idei si perspective despre viata, despre relatii de familie, despre vise si dorinte, schimb fugar de experiente. Apoi, un moment de liniste. O melodie fredonata in surdina acordurilor de chitara.

- Tii mult la el, nu-i asa?
- Mi-e tare drag.
- Nu. Tu chiar tii la el. El stie?
- Banuiesc ca da ... ar trebui sa stie.
- Spune-i! Spune-i intr-un fel fara sa rostesti cuvinte. E un om foarte fain.
- Mi-ar placea sa stiu cum. Oricum, nu cred ca are rost.
-  Simt foarte multa tristete la el si nu-mi dau seama de unde vine.
-  Si multa durere.
- ... spune-i ... nu renunta ... si tu esti un om deosebit.

Obisnuiau sa fure momente, iar cand le-au avut doar pentru ei le-au irosit departandu-se in taceri singuratice.

Hold On To What You Believe

Sooner or later dreams come true ... some sooner, some later and for sure some never if you give up on them.

Notes

"Cea mai inalta forma de intelegere consta in a sti ca nimic nu poate fi cu adevarat inteles, ca totul este un mister si un miracol. Este mai bine sa te bucuri decat sa incerci sa intelegi. Cel ce se bucura de viata devine un intelept si continua astfel sa se bucure de viata, caci devine din ce in ce mai constient de misterul care il inconjoara.

Ea nu se indragosteste de trupul frumos si musculos al unui barbat ci de carisma sa, de acel ceva indefinibil, dar atat de atragator, de misterul care poate fi explorat."

Notes - Author unknown

Transformare - un proces care apare si dispare la intervale de timp neregulate. Unii oameni isi doresc sa mentina procesul de transformare prezent in viata lor, adoptandu-l si transformandu-l intr-un stil de viata. Insa cati dintre ei sunt cu adevarat dispusi sa parcurga drumul care ii duce pana acolo, sa faca in fiecare zi ceva pentru a se transforma in fiecare clipa a vietii lor?

Knowing facts is completely different from producing result. So, what's getting in your way?

Breakable & Unbreakable

"Your task is not to seek for love, but merely to seek and find all the barriers within yourself that you have built against it." - Rumi

- You have a thing for breaking things.
- Yap. I do. I break all the things I like ... so stay away.
- Then I take breakable as a challenge! (I'm not breakable ... she wished to have said, but she knew that wasn't true at all, at least with him.)

"... must be heartbroken!
No, heart's don't really break, they can stop, they can lick, but they can't really break."

"You block and waste your energy protecting yourself."

An open heart can't break, a closed one definetely can.
An open heart is a space filled with warmth, light and love. There's nothing there that can be broken or hurt.
When we are afraid, scared or sad our hearts easily close. Sometimes is a smooth process, you are not always present at the little changes that happen inside you. Othertimes is quite harsh, everything happens suddenly and you are present to your every single feeling. It hurts. And with every painful experience you close your heart, gathering the pain, and you close it a little more and more and more till the point where you can't squizz it anymore because it got broken. It's not any mistery, it's just physics.

The biggest power we have is to assume our emotions.

So, at least from time to time, let your heart feel free, let your heart run wild, let your heart love completly.

Colaj

- Nu, nu ma trezi acum. Mai lasa-ma sa visez. Mai lasa-ma sa visez un pic.
- Curaj. Curajul de a lasa un alt suflet sa te vada gol pe dinauntru.
- La care se adauga un soi altoit de incredere.
- N-am apreciat niciodata momentele udate de lacrimi. Am fugit cat am putut de ele. Poate ca de fapt nici macar nu le-am inteles vreodata. Ce rost au ele? De ce curg? Unde se aduna si de ce se scurg?
- De cele mai multe ori oamenii se ascund in singuratate pentru a plange.
- Si ce se intampla cand plangi in preajma cuiva? Cand lasi pe cineva sa-ti aline zbuciumul interior ce se revarsa in torente zguduitoare ce par a fi salbatice cascade?
- Rataciri interioare. Izbucniri de prea plin, de prea mult, de prea puternic, de prea altfel. Intensitati neintegrate. Rascoliri neintelese. Deversari emotionale. Curatari interioare.
- De ce oamenii plang cand sunt singuri?
- ... de frica... frica de a fi deschis.
- Increderea este o forma de deschidere sau deschiderea este o forma de incredere?
- de ce te joci cu mine? cum e pentru tine?
- Creator de spatii. Creator de contexte in care ceilalti pot fi cu ceea ce simt si sa isi dea voie sa simta.

- Nu, nu ma maturiza acum. Mai lasa-ma, mai lasa-ma sa mai copilaresc un pic. Lasa-ma sa ma ascund de razele de soare in bratele tale.
- Alunec usor dintr-un vis in altul, calatorind prin lumi albastre.

- Nu ai incredere in mine.
- Nu, nu am. Ma pierd prea usor, prea repede, prea departe, prea intens cand sunt langa tine.

- Increderea e ca un cec in alb.
- Tu esti cea mai frumoasa parte din mine.
- Mi-e teama ca o sa ma trezesc si am sa descopar ca totu-i un vis.
- Deschide ochii. Sunt aici.
- Intalnesti oameni langa care descoperi parti necunoscute din tine.
- Imprieteniri de pitici rebeli. Fiecare cu ai lui, la urma urmei.

- Nu ma trezi, mi-e bine langa tine.

Contul cu timp

Am auzit recent un zvon. S-a mai deschis o bancă nouă, una care oferă servicii personalizate adaptate nevoilor clientului. Până aici, povestea-i vechea, însă tipul de servicii pare a fi unul nou.

În urma cercetărilor de piață atent realizate s-a ajuns la concluzia probabil bine cunoscută în acest moment, aceea că oamenii au o relație dificilă cu timpul sau cel puțin provocatoare. Statistic vorbind, studiile efectute pe un eșantion reprezentativ, arată că perioadele caracterizate de o încărcătură considerabilă, când nu ai timp de nimic, când nu știi cum să te împarți într-o mie de părți, cum să fii în mai multe locuri simultan alternează cu perioade în care timpul există din abundență, uneori fiind chiar în excess, atunci când nu știi ce să mai faci pentru a pierde timpul.

De asemenea, au fost observate intervale de timp neutilizabil sau ineficient utilizat, precum orele din noapte când somnul refuză să îți dea târcoale, clipele prelungi petrecute în trafic, pe drumuri și altele asemănătoare.

Prin urmare, s-a decis înființarea unui cont de timp, în care oamenii preocupați de productivitatea personală, își pot gestiona cu mai multă eficiență timpul. Astfel, ei pot depune la bancă timpul liber pe care îl au la dispoziție sau timpul neutilizat și îl pot retrage oricând le este necesar.

În funcție de reacția pieței la acest nou tip de serviciu urmează să se decidă fezabilitatea introducerii unei linii de creditare cu ore suplimentare.

Opțional, pentru clienții fideli, banca oferă gratuit, contul de fericire, reîncărcabil automat, pe bază de zâmbete oferite necondiționat.

Magazinul de vise

La magazinul de vise se vindeau dorințe.În fiecare zi puteai să cumperi câte una, unele mai mici, altele mai mari. Din când în când se ofereau cadou din partea casei dorințele nespuse. În zilele cu ploaie, oamenii veneau pentru a face donații de vise.

Iarnă se culeg semințe de curiozitate albastră. Primăvăra înfluresc muguri portocali de creativitate proaspătă. Vara, bezmetică din fire adună-n zori roua bucuriei mov. Toamna, benefică din fire strânge brumă de deschidere. De pe poteci de munte, de lună plină străbătute, licuricii aduna-n frunze urme de curaj. Strecurați prin curcubee, fluturi picură-n comori, fiori de armonie. Curge liniștea-n cascade, pe sub tufele de nuferi.

Pe un raft, ascuns de privirile iscoditoare, sta ușor timidă, răbdarea. Știa că va fi cerută în curând și mai știa că va fi nevoie de ea în doze mari, perseverente. Fata cu ochii mari și sclipitori pe întuneric îi simțea înfrigurarea. S-a apropiat încet, aveau nevoie să se împrietenească. Una impulsivă, capricioasă, cealaltă calmă și senină. Grea încercare, să faci un pact, să mergi până la capat oricât de greu ți-e drumul, să nu renunți când crezi că sorți de izbândă nu mai sunt și să-ți păstrezi credință.

O călătorie spre un alt suflet, fără hartă, fără potecă străbătută, fără busolă, fără indicații. O explorare tăcută în care fata avea nevoie de toată răbdarea posibilă pentru a-i pătrunde ascunzișurile inimii și mai ales pentru a mai fi acolo să privească frumusețea din spatele zidurilor căzute.

La magazinul de dorințe s-a epuizat stocul de vise.

Frânturi de sunete. Before&After training

Sfârșit de noiembrie. Undeva, într-o pustietate cu dealuri și cu brumă, zburând prin curbe cu viteze amețitoare.



Început de decembrie. Dimineți vălurite pe drumuri de mare.


Ușor friguț. Dimineți matinale, mereu cu senzația de grabă. Gașcă de oameni faini, echipa fantastică.

  


Început timid de primăvară. Din nou spre mare.

Mi-au ciuntit copilăria. Mi-au lăsat-o cheală.

Nu-mi aduc aminte să fi avut de prea multe ori în copilărie picioarele demne de fustițe și rochițe. Purtam permanent semnele aventurilor prin copaci, a escaladelor de garduri și evident, apropierile neprevăzute cu pământul. 

Acum, mi-au tuns boscheții și tufișurile printre care ne strecurăm să recuperăm diverse obiecte de joacă pierdute sau care ne serveau drept adăpost în jocurile de-a v-ați ascuns. Au tăiat copacii în care ne cățăram ca să vedem meciurile de fotbal dintre băieți, în care faceam măsurători de curaj în înalțime și rapiditate. Au tăiat chiar și corcodușii, nucii, vișinii și cireșii care ne provocau o plăcere nebună. Era o aventură să ajungi la acest bunătăți, să le dibuiești printre frunze și mâini pofticioase, fără însă a trezi simțurile vecinilor care stăteau la pândă gată pregătiți să te învioreze într-o ploaie torențială neprevăzută de meteorologi, să te alerge până îți ieșea sufletul sau să arunce cu cuvinte, uneori greu de dus.

Au amenajat terenul de fotbal, martor tăcut al jocurilor noastre, al bucuriilor și al supărarilor, într-un fel ... să zicem, drăguț parc pentru copii. Mă bucură, totuși, faptul că au pus și câteva bănci, pentru părinții sau bunicii care își veghează atent odrasdele, stând la povești și ronțăind semințe. Au renovat blocurile și terasele pe care săream din când în când, pentru a recupera vreo minge rătăcită sau din simpla curiozitate de a vedea ce se afla acolo. Au desființat spațiile verzi, din care ne făceam săbii și alte curioase îndeletniciri, tranformându-le-n parcări.

Frumos gest. Și totuși ceva lipsește... Lipsește acel sentiment de libertate. Lipsește sentimenul de încredere. Libertatea copilului care zburdă și explorează. Încrederea adultului că îl poate lăsa singur afară, să se joace, știind că nu i se va întâmpla nimic... sau cel puțin nefiind de față la trăznăile copilului, chiar daca unele dintre ele ar putea cauza probleme cardiace persoanelor mai sensibile. 

Ne renovăm exteriorul și în același timp ne renovăm fără să ne dăm seama interiorul, devenind mai stricți, mai dependenți de a fi în control, mai ... mai nu știu cum, poate doar mai lipsiți de liberate.

D-ale bunicii daruri

Îmi place din când în când să revin în locurile în care am crescut, îmi place să revăd locurile care m-au umplut de încântare și mi-au îmbogățit simțurile cu noi senzații, îmi place să reînviu amintiri uitate. Îmi place să călătoresc singură în aceste expediții în care timpul își pierde dimensiune, trecutul și prezentul împletindu-se într-un șnur de mătase. Îmi place să merg încet, cu simțurile deschise. 

Avem cu toții un obicei, uneori benefic, acela de a uita. Și uităm cu atât de multă ușurință. Câteodată ne mai și aducem aminte. Un anumit miros ne duce într-o cameră până acum închisă, o melodie, un gust, un detaliu aprent nesemnificativ ne deschide poarta către universuri peste care s-a așternut cu grijă praful. De data asta pentru mine au fost dropsurile cu menta.

Mi se par fascinante bunicile, o specie de ființe cu totul aparte. Te așteaptă întotdeauna cu bunătăți, mâncarea lor are întotdeauna alt gust față de cea făcută de ceilalți, își aduc aminte mereu care e mâncarea ta preferata, chiar și atunci când ție ți se întâmplă să uiți că îți placea acel lucru.

Nu știu cât de bine s-au cunoscut bunicile mele, însă la amândouă am găsit întotdeauna bomboane,  ciocolată și ceva bun de ronțăit. Îmi place să cred că toate bunicile au acest obicei de avea întotdeauna ceva bun în casă, o atenție peste care presară din dragostea lor infinită, iar atunci când ți-l oferă ți se pare cel mai delicios lucru din lume.

Totodata, bunicile aduc cu ele acea căldură, care oricât de mare și matur ai fi, de fac să te simți din nou copilul răsfățat.

Naked

Cunoașteri fără cuvinte, senzații familiare, apropieri întâmplătoare, atracții magnetice, conexiuni vibrante. Dragostea la prima vedere este modul în care sufletele ce s-au iubit cândva, într-o altă viață sau mai multe, s-au înțeles să se recunoască atunci când drumurile lor se vor întâlni din nou.

Nu mai e nevoie de cuvinte pentru a spune ceea ce s-a mai spus demult. Sunt priviri ce spun cu mult mai mult. În momentele de tăcere te cuprind fiorii unei vagi aduceri aminte. Îmi tremură sufletul. Te simt. Sentimente confuze se coboară agale-n vale-n căutarea unei muze. Ne-am cunoscut de atâtea ori, acum, însă, doar te recunosc.

Un zâmbet, momentul în care atenția ți se mută din cap în inimă și se transformă în simțire. O clipă de deschidere de care inimile profită flămânde pentru a se reconecta într-o îmbrățișare oarbă.

Luna se odihnea în petale de lotus, legănându-se în valuri line. Frigul îi oglindea strălucirea simțurilor aprinse în noaptea clară. O adiere de vânt cald.

Hoții de frumos dezlegau farmecul unui mister. I-au sorbit din priviri goliciunea. I-au devorat fiecare ascunziș secret. I-au savurat frumosul.  Apoi au plecat mai departe în căutarea unei alte aventuri.

Alfabetul zmeuriciului

Armonie.
Bucurie.
Creativitate. Ca fel de a fi, de a trăi și mai ales de a găti.
Deschidere.
Eleganță. A simțirii. A unui final.
Flow. Conectarea prin deconectare.
Ghidușie. Cu iz de spiriduși, elfi și zânuțe.
Haotic. Ordinea ca mod de manifestare într-un spațiu atipic.
Iubire/Idee - înca nu s-a hotărât.
Încredere. De principiu.
Jucăuș. Prietenii pentru aventuri și savurat momente de simplitate și pură banalitate.
Libertate. Spațiul dintre mine și tine.
Magie. Praf de zânuțe - doar pentru cunoscători.
Naturalețe. O floare de nu mă uita.
Optimism. Deasupra norilor soarele întotdeauna strălucește, însă tu probabil știai deja.
Pasiune. Scântei efervescente.
Recunoștință. Pentru frumosul ce mă înconjoară.
Simplitate. Doar un filtru într-un spectru.
Ștrengărește. O inimă trăiește.
Tu. Atât... de simplu.
Uimire. Cu ochii mari și limpezi.
Visare. Sub nori pufoși de vată scărmănată.
Zâmbet.... ușor zăpăcit.

Noapte cu zanute

In noptile in care cerurile isi deschid portile zanutele isi pregatesc aripile pentru experiente pamantene. Plutesc lin in bataia vantului si se joaca cu poiurile. Sub atingerea picurilor reci de ploaie  isi ascut simturile. Se desfata in rasfaturi simple cu esente tari si parfum de liliac. Se imbata cu senzatii de seninatate din zambete cu straini schimbate. Intersectii de universuri paralele. Atingeri de ingeri rataciti pe meleaguri clandestine. Provocari in graba aruncate in pripa acceptate.

Tunetele se joaca in tonuri de culoare pictand cu fulgere-nfocate zarea. Se dezlantuie magia dansand cu gratie-n furtuna, suflete amorezate ce-si canta indelung iubirea. Fiori de placere gadila frunzele copacilor. Privitori mirati isi feresc privirea incercand in graba sa-si ascunda timid uimirea. Escapade si escalade curg in cascade. Filand emotii curiozitatea s-a pierdut in perceptii.

In linistea timpului, bucuria pare doar o simpla manifestare a profundei recunostinte pentru dragostea universala.

The secret garden of the soul

Fiintele nepamantene cu chip de oameni apar atunci cand te astepti cel mai putin. Au un dar aparte, acela de a iti tulbura sufletul din talpi pana in varful firelor de par. Langa ele te trec fiori ce-ti cutremura simtirea expandandu-i granitele cunoasterii. Sunt acei oamenii cu care dupa ce ai interactionat nu vei mai fi niciodata acelasi. Invaluiti intr-o aura de mister te lasa fascinat, plin de dor si de curiozitate.

Sunt oameni care ating intr-un anume fel de prima data cand le auzi vocea. Sunt oameni de care te indragostesti la prima vedere. Sunt oameni pe care ii indragesti din primul moment cand sufletele vibreaza pe aceeasi dimensiune a conversatiei. Sunt oameni de care te reindragostesti la fiecare interactiune. Sunt acei oameni pe care cu cat ii cunosti mai bine, cu atat ii iubesti mai mult. Sunt oameni langa care inimile canta.

Sub o masca puternica isi ascund atent sensibilitatea, pe care si-o dezvaluie uneori sub clar de luna plina. Lunatici visatori traind in stele, cuceritori bezmetici, calatori sihastri.

Fiintele nepamantene apar sub forma de momente. Nu stau in intervaluri, complexitati nedefinite ce le infraneaza libertatea. Fantomatice aparitii. Sa-i prinzi nu poti, sa stea nu vrei. Franturi de aripi ce ar lasa in urma doar o pana sau poate-n fulg. Indragostiti mereu de viata, cautatori neosteniti de vise, senzatii, experiente, baloane de heliu colorate.

... asculta si ai sa intelegi ... te vei indragosti de viata profund si iremediabil ... imi spuse ea fiinta, cu ochii ca sa vezi ... tot verzi ...

Franturi ... de frumos

Franturi de ganduri la intersectia dintre lumi. Nimic serios. Miros de ploaie si aceleasi flori de tei, difera din nou locatia. Adieri reci de vant cu sclipiri portocalii. In racoarea noptii ma retrag in cochilia cu metereze inalte si contemplu frumosul.

Frumosul are ochii verzi cu nuante albastre.
Frumoasa are ochii mari si gene lungi.
Frumosul are privirea delicata si buze moi de catifea.
Frumoasa se pierde in valdurile unei rochii vaporoase.
Frumosul are pasul ferm si atingerea fina.
Frumosul imi rascoleste sufletul gasindu-si un loc prea adanc in inima. A patruns prin intrarea secreta, a gasit cheia si acum se joaca strengar.
Frumosul provoaca simtiri cutremuratoare.
Frumoasa pluteste in pasi de dans.
Frumosul din apa are aroma de lotus inflorit.
Frumosul alearga noaptea, cutreierand stelele in drumu-i spre luna.
S-a imbufnat frumosul si sta imbufnat, refectand peisaje interioare. 

Schimburi de priviri aruncate in graba despartirii ce darama barierele simtiri. Reconectari fugare. Imbratisari tacute. La capatul curcubeului, frumosul saruta frumoasa.

Colectie de momente

Mergand pe un drum denumit generic viata, fiecare dintre noi tinde sa stranga diverse lucruri.Sunt lucruri pe langa care poate trecem, cu care poate ne intalnim care ne misca atat de profund, atat de intens incat alegem sa le luam cu noi mai departe in calatorie.  Unii dintre noi sunt colectionari infocati - de carti, de timbre, de poze, de vederi, de melodii, de idei, de experiente, de pietre, de scrisori, de flori uscate, de cate si mai si cate, gandite si negandite.

Daca as fi colectionar as arhiva arome, momente si esente de frumos.

Mi se pare halucinant de fascinante acele momente cand oamenii isi aprind stanteile din priviri, cand ceva din interiorul lor rezoneaza cu ceea ce se intampla in exterior in acel moment din viata lor atat de puternic incat sa produca miscari de placi tectonice in catacombele fiintei, cand cuvintele din exterior produc o schimbare in interior. Alunecari treptate de ziduri dinamitate.

Intr-un tinut linistit din apropierea Sibiului intunericul se desfata in triluri nocturne: streajina isi picura urmele ploii in siraguri de margele, consiliul brotacilor din balta a convocat adunare generala oracaind cu spor, de pe margine, greierii le tin isonul, un caine trezit din somn latra de bezmetic incercand sa-si faca glasul auzit, un animal neidentificat chitaie de zor.

Miroase a aer, a iarba proaspata si uda, a sfarsit de primavara, a racoare si a libertate. M-am cufundat intr-un sezlong, infofolita bine intr-o patura calduroasa. Privesc luminile ce palpaie in departare. Cu o noapte inainte cerul stralucea de stele si timpul parea sa se fi oprit in loc. Ma imbat cu o stare de bine.

Cele mai frumoase betii au cauza supradoza de fericire, de bine, de armonie, de liniste si frumos.

Ocupari de timp si spatiu

Din cand in cand iti mai aduce aminte ca ai uitat ceva, ceva ce poate odata era important. Din cand in cand, in noapte de-ntuneric, privesti stelele gonind in curbe cu viteza. Din cand in cand iti mai aduci aminte de senzatii si cate mii de amintiri incap intr-o singura aroma. Oameni langa care poti sa taci simtind privind acelasi orizont si oameni langa care poti vorbi intr-o dulce nesimtire, se perinda toti treptat prin ale vietii intervaluri. Miroase a iarba si a soare, miroase a ploaie si a nor, miroase a suflet calator.

Oare cum stii cand ai pierdut? Si ce inseamna, de fapt a pierde? Delicii culinare. Te ascult vorbind de-o vreme si inca te privesc mirata: Tu cine esti? Eu cine sunt? Intr-adevar, ne-am intalnit odata, si pari ca tu m-ai fi cunoscut candva, eu insa nu te recunosc, persoana ce se afla-n fata mea e mult schimbata.

Ce trecut frumos, ce fundament puternic, ce structura rezistenta, ispita persistenta. Ce prezent inocent, ce conversatii insipide, cat timp pierdut fara rost in cautarea timpului pierdut, naluci inexistente. Ce viitor frumos, tainice promisiuni, profunde legaminte, doar insipide amagiri.

Din cuvinte te-am creat, din cuvinte te distrug. Tema de gandire primita intr-o noapte: de-ai avea toata puterea din lume, ce ai face cu ea? ... ai distruge... Cumva, intr-un final distrugem, frumosul pe care poate din greseala l-am creat.

Si totusi, la ce bun un fundament stabil pe care nu mai construiesti nimic?

Usor pustiu

Se asterne inserarea. Alerg, grabindu-ma sa mai prind o geana de lumina. E atata liniste in jur si marea calma urla a pustiu. Privesc albastrul infinit si infinitul nu mai pare prea departe. Privesc in jur si marea-mi pare mult prea mare, cu mult prea mare pentru un singur om. M-am hotarat. Nu mai vreau o insula pustie nici macar pentru o saptamana de vacanta. Vreau oameni. Vreau oameni calzi cu care sa poti sa schimbi o vorba. Se lasa usor frigul si nasul mi-l ingheata.

Un puzzle cu piesele amestecate. Veniri, plecari, oameni, drumuri, concepte, instrumente, prieteni, iubiri, foste iubiri, aventuri, viitoare amorezari, reintoarceri, zambete, lacrimi, tristete, bucurie. Lumea e in continua schimbarea, viata isi continua cursul fara tine si nici macar nu-ti simte lipsa.

Fragmentari de viata. Cand viata ti-e impartita intr-un excel pe saptamani, cand timpul ti-l petreci in locuri cu nume ciudate de care nu foarte multa lume a auzit, faci in asa fel incat oriunde ai fi, acolo unde esti sa te simti acasa. In fiecare saptamana pleci pe un alt drum, spre alte intamplari, noi peripetii, noi prietenii si oameni inca necunoscuti. Deschizi suflete si facilitezi cunoasteri. Apoi te intorci acasa, te intorci in acel loc familiar. Te intorci, doar ca sa descoperi ca nimic nu mai e la fel, in timp ce tu ai fost plecat, timpul si-a lasat amprenta si o iei de la inceput, sa construiesti pe ce-ai lasat in urma. Apoi pleci din nou si iarasi te intorci.

Si te trezesti confuz intr-o zi mofluza ca nu mai stii de unde, cum sa o apuci – tu nu mai esti, cel care erai si nici macar de regasit nu te mai regasesti acolo unde candva te regaseai, ceea ce iti placea odata acum te lasa rece, iar ceea ce-ti doreai cu atata ardoare, si-a pierdut candoarea. Te intrebi cand oare a zburat si frigul, cand au inflorit copacii, unde a trecut timpul?

Reinventari constante, oameni trecatori – mi-e dor de o doza de stabilitate, dar unde sa ma ascund acum, cand nimic nu mai e asa cum a fost odata si nici macar nu stiu daca as mai vrea sa fie?

Privesc verdele cu flori, respir adanc si imi repet: ”mai ai rabdare, mai ai rabdare”.

Un pic de recunostinta

Din cand in cand te mai banuie cate un gand. Din cand in cand te inghiontesc niste idei. Si uneori primesti un imbold de a pune ideile in actiune.

Sunt recunoscatoare pentru:

1. oamenii care apar in anumite momente ale vietii mele pentru a-mi aduce aminte de ceea ce imi face sufletul sa zambeasca

2. o trezire data de niste raze de soare calde si jucause

3. stat ca matza si cu matza la soare

4. momentele de conexiune autentica intre oameni

5. o dimineata cu ceai, o conversatie si un matz pufos

6. oamenii care ma lasa sa ma plimb prin sufletul lor

7. scortisoara, ciocolata, cuisoare si alte mirodeii

8. ceaiul aromat cu lapte

9. inimile care vibreaza in imbratisare

10. seri cu cantece de chitara

11. vinul rosu

12. plecarile in care la capatul drumului te asteapta cineva cu nerabdare

13. mar cu banana cu scortisoara si ciocolata rasa la cuptor

14. ness cu lapte

15. momentele in care renunti sa te mai impotrivesti si lucrurile incep sa curga cu usurinta

16. clipele in care iti place atat de mult ceea ce faci incat pierzi notiunea timpului

17. melodiile care iti ating centrul sensibil

18. masaj, masaj, masaj

19. regasiri

20. priviri care doar privesc fara cuvinte

21. momentele in care iti aduce aminte de ce o persoana iti e atat de draga

22. prieteniile care dureaza in timp

23. senzatia de beatitutine

24. liniste interioara

25. imbratisari

26. boschetii colorati (a se citi flori)

27. experientele in care iti depasesti limitele

28. breakedown-uri

29. abilitatea de a vedea si a te bucura de frumos

30. mare, valuri si nisip

La granita de frontiera

Doua lumi, un tarm sarutat de doua mari. Ne intalnim pe taramul de granita dintre doua universuri diferite. Ne intalnim la confluenta dintre speranta si dorinta. Pe pamantul realitatii, cu aripile cutezantei, pasim cu pasi timizi, uneori prea repezi spre locuri necunoscute. Pasim cu graba pe vise delicate, stivind sub greutatea viziunii noastre bobocii de iluzii inmugurite. Uitam prea des cat de diferiti suntem.

Ne intalnim pentru o clipa si apoi ne indepartam incet cu fiecare alta clipa care trece. In golul lasat de o asteptari se strecoara indoieli. Treptat, incepi sa te clatini sub greutatea incertitunii lor.

Si doare usor cand ranesti un om care te iubeste pentru ca inima ta bate mult prea puternic pentru altcineva. Doare cand de fapt iubesti si nu stii sa o spui.

Doare putin cand te simti tradat si dezamagirea roade treptat.

Doare cand ti-ai pierdut increderea si nu mai stii sa crezi.

Doare cand stii ca ai gresit, reactionand dintr-un impuls de moment si ai spus vorbe mult prea aspre si cu siguranta mult prea dureroase. Doare cand stii ca de fapt, pe tine te-ai calcat in picioare.

Doare cand ai inchis toate usile in urma ta, iar cand sufletul ti s-a deschis pentru a spune imi pare rau nu mai gasesti cheia si yala e schimbata. Si poate doare cand stii ca o treia sansa nu-i.

Doare cand doare mult prea tare si buzele-ti-s pecetluite, amortite de intensitatea durerii.

Doare cand te trezesti dintr-un vis strain usor prea tarziu. Iesit de sub anestezia nesimtirii iti cauti pasii pe un taram care nu mai e demult al tau. Si te scufunzi, te scufunzi in valuri, plutind inspre adancuri. Confuz si delicat, intr-un final, te bucuri c-ai plecat.

De-as mai putea cuvinte sa graiesc, nu cred ca ti-as spune te iubesc.

E inca frig si totusi primavara. Pe Dunare plutesc sloiuri de gheata ce curg pe drumul lor. In insule fugare, copacii s-au adunat in palcuri. Cu coaja fina si-au scos radacinile la lumina. Adanc infipte in ape tulburi se ascund fire bine inradacitate. Bizara adaptare.

Nimicuri

Mai lasa-ma sa mai raman o clipa. Mai lasa-ma sa fiu usor lunatica. Mai lasa-ma sa ma pierd prin alte lumi. Miroase a noapte. Miroase a frumos, amestec de inceput de primavara, frig usor dezmortit, iarna apriga si aspra, a vise dulci si amintiri nedeslusite, miroase a dor de duca.

Dupa atatea drumuri, atatia oameni, atatea intamplari mi-e dor de liniste, mi-e dor de nopti cu povesti intinse pana-n zorii diminetii, mi-e dor de oameni dragi, mi-e dor de conexiuni autentice, mi-e dor de priviri ce rostesc mai mult de cuvintele, mi-e dor de stelutele din priviri.

Nu cred ca oamenii se schimba, ci doar cu timpul si descopera si isi scot la lumina alte si alte parti din ei, alte moduri de a fi. Invatam ce merge si ce nu merge, apoi, cu timpul invatam sa ne modelam situatiilor si sa modelam contextele astfel incat sa obtinem ce ne dorim.

Mi se pare fascinant, cum undeva, in strafunduri, iubirea e cea mai dorita emotie si totusi, putini sunt cei care au curajul sa o recunoasca. Navigam fara busola pe mari necunoscute, indreptandu-ne spre tarmuri indepartate.

Intamplari ciudate. Forfota si vuiet. Oameni ce foiesc prin viata mea ca printr-un pasaj de trecere. Ma dau doi pasi in spate si privesc ... ma simt ca intr-un film de desene animat. Bucle neinchise ce s-au intins cu placa. In timp emotiile tumultoase isi gasesc fagasul linistit, Am incetat sa le mai caut vreun oarecare sens. Unii oameni au darul de a pasi incet cand parasesc un loc, fara sa lase in urma lor vreo umbra, ci doar un zambet.

Colectii de senzatii: o imbratisare care arde. Eu plec. Tot eu ma-ntorc. Si tu cumva mereu ramai.

Crengi de brad si gerbera, buchete de contraste. Intr-un sac cu jucarii se ascunde o mica muza. Nu ma incuia te rog intr-o amara procedura. S-ar putea sa ma inec cu spor.

Colivia de aur avea gratiile ascutite. In zborul lui, canarul isi omori chemarea. Pe stativul rece isi asculta inima batand in linistea noptii.

Drumuri si drumetii

Din ce picura magie si nu-mi dau seama daca e moarta sau e vie. Intinderi de liniste peste care se asterne singuratatea. Printre nori rasar raze de seninatate. Schimbari de ritm, apropieri de destin.

Suflete ce rezoneaza dintr-o singura privire. Schimburi de priviri ce sunt mai graitoare decat orice altceva. Saruturi gingase daruite si primite fara ca buzele in treacat sa se atinga.

Cautari de sensuri si nespuse intelesuri. Inimi vibrante si ochi aprinsi de scantei incinse. Alintari furate de un hot de noapte. Pasiuni nestinse de soapte cu grija aranjate.

Ninge cu frumos si frumosul invaluie totul in juru-i. In tornade viscolite, fulgii-ti saruta buzele fierbinti, alungandu-ti gandurile si vantul-ti acopera urmele pasilor. In mijlocul pustiului alb, apare o raza de speranta. Clinchete de bucurie se revarsa peste nori si din iubirea jocului de nori o fata se transforma-n zori, calatorind spre alte zari. Cu capul pierdut in nori, cauta pamantul acoperit de flori.