Priveste fulgii de zapada,
Priveste visele ce zboara

In the search of magic

Conventii

Timpul e o conventie... si astfel au aparut calendarul, ceasornicarul, anotimpurile..
Intuneric si lumina.. 2 fete ale aceleiasi monezi... conventii de contraste
Anul Nou e o conventie.. sarbatorile la fel.. niste date aruncate pe hartie
Cuvintele sunt o conventie de simboluri ce intr-o anumita ordine capata semnificatie
Bunul simt e o conventie a normelor societatii
Dragostea e o conventie.. credem ca a te indragosti este o experienta nascuta din emotii universal umane.
Ideea dragostei romantice s-a raspandit de curand in societatea noastra si nu a existat niciodata in majoritatea altor culturi. In Evul Mediu, dragostea romantica era privita in cel mai bun caz ca o slabiciune si in cel mai rau caz ca o boala. (pana in prezent s-a schimbat doar perceptia, simptomele au ramas aceleasi.)
"Cei cufundati in "oceanul dragostei" au tendinta de a lua in serios... Prea putine culturi premoderne sau contemporane neindustrializate ar fi de acord cu afirmatia- de netagaduit in Occident- ca "scopul in viata al unui barbat este de a iubi o femeie, iar scopul in viata al unei femei este de a iubi un barbat". Majoritatea oamenilor, din majoritatea epocilor si locurilor, ar gasi ca aceasta este o masura cam jalnica a valorilor umane" (Boswell).
De aceea, dragosta romantica nu poate fi inteleasa ca parte naturala a vietii umane; ea a fost mai curand determinata de numeroase influente sociale si istorice.

Si atunci.... ce e real? ce exista cu adevarat?

Suflet in stare pura

Microscop de studiat personalitatea umana.
Da.. s-au inventat intrebarile... si raspunsurile... si subtilitatile de ocoliere ... apoi s-a descoperit cum sa inseli intrebarea sau mai bine zis cum sa te inseli singur.

... sa poti sa vezi materia in stare pura, fara cizelari, fara retineri, fara prefecatorii.. sa poti citi esenta...

Ce s-ar vedea daca ai pune sufletul unui om la microscop?

Tac

D-abia invatasem sa vorbesc... si acum invat din nou sa tac.
Am invatat cu greu sa ma deschid... ar fi putut fi.. ceva frumos, dar usa se-nchise iara.
Ma izbesc in jur de declinari diverse ale uratului, in timp ce inima-mi tanjeste cu disperare dupa frumos...
Cum poti capata imunitate la simtire? Parcurgi un maroton al senzatiilor?... e o idee...

Feels

It feels good to be alive. It feels good to belong to nobody.
Simt ca urmeaza sa se intample ceva, nu stiu ce, nu stiu cum, nu stiu cand... si nici nu ma mai intereseaza... ma bucur tacut de stare
A fost o vreme cand asteptam Craciunul cu sufletul la gura, cu nasul lipit de geam studiind fulgii de zapada, cu gandurile pierdute in povesti...
Acum... acum e ciudat. Continui sa cred in povesti, dar sufletul mi-e inghetat. Ma simt un fel de copilul strazii, care rataceste fara tinta, fara trecut, dar nu si fara viitor. Am renuntat la iluzii ... au.. unele inca dor, au lasat rani mult prea adanci ...si am ramas cu realitati triste.. dar macar e ceva concret.. e un punct de plecare .... cred ca ... doar incep in sfarsit sa ma maturizez cu adevarat... ma intorc la lucrurile care le-am iubit cu adevarat ... muzica, zapada si visele... a si noaptea

Vreme trece, vreme vine....

Intr-o agitatie nebuna, mi-am gasit in sfarsit linistea. Torc la gura sobei .. ma topesc intr-o raza de soare

o ironie a sortii

Observi esenta dincolo de aparente. Analizezi structura. Intelegi continutul. Si te lovesti de limitari contextuale. In timp ce unii depasesc asteptari, altii reusesc doar sa se ridice aproape de limita; si mai exista aceea parte care se complace intr-o mlastina a conjuncturii.
Lipsa dorintei de a-ti depasi conditia actuala? Lipsa unui impuls exterior? Lipsa motivatiei? Sau doar o stare inerta de acceptare a contextului?
Caldura, implicare, sensibilitate, daruire, intuitie … vulnerabilitate… calitati nefructificate….irosire de potential. Suflete aproape deosebite pierdute in stare de captivitate; incapacitatea potentialul de a depasi mediul..
Imi vine sa urlu cand privesc rational dincolo de cuvinte, vad vise, aud dorinte, simt energia si vibranta si apoi ma loveste o anume ironie a sortii, care tine persoana pe loc.
Cum sa te invat sa zbori daca tu nu ai aripi?

Spread your wings and fly

when magic becomes reality...

Cum a invatat Dumbo sa zboare?

Initial a existat un soricel care a crezut in el. Apoi au aparut niste ciori care i-au dat o pana magica.

Printr-un complex de imprejurari a ajuns pe o stanca, unde de buna voie si silit de imprejurari (impins de la spate) si-a luat zborul.

Tot timpul a crezut ca poate zbura datorita penei magice. Doar ca, la un moment dat, in timpul unei numar de circ ... pierde pana. Cadere libera... pana in momentul in care aproape de sol... ... ... planeaza si incepe sa zboare.

Tot potentialul de care avea nevoie se afla in el, si nu in alta parte.

Ca fiinte umane fugim deseori de responsabilitati, de decizii. Ne complacem in usurinta cu care atribuim altora anumite caracterisitici... care, uneori sunt chiar ale noaste.

... nu ai nevoie de o pana pentru a putea zbura .. flu flu

Dytzu: nu am ideeeee
Dytzu: ca esti foarte complicata
Dytzu: si cand zic foarte spun FOARTE

Un om printre oameni

Sunt un exemplar obisnuit al speciei umane.

Ma ocup cu o singura actiune, aceea de a face ceva...

Vorbesc cand ar trebui sa tac si tac cand ar trebui sa vorbesc.
Daca as fi un personaj de desene animate as fi Road Runner. Fug in permanenta de realitate.

Port sosete de culori diferite
Fac combinatii de parfumuri si arome.
Functionez noaptea. De fapt mi-e frica sa dorm.
Cand eram mica vroiam sa ma fac arheolog.
Cand o sa fiu mare o sa ma fac arheolog de oameni.
Cand sunt la pamant, zambesc si prind putere sa mut muntii din loc.

Fug cand te apropii prea mult de mine.

My kid

Mi-a atras atentia din alte 20 de persoane. Mi-a placut mult cum s-a prezentat: sunt mai mult decat varsta mea, si nu vreau ca lumea sa ma considere un pusti. Incercand sa ma apropii de el, am crezut ca o sa ma ia la pumni. L-am "bombardat" cu pestisori (un fel de post-uri cu ganduri de apreciere). De fapt i le strecuram pe nesimtite in buzunare. Nu ma crede niciodata cand ii ziceam ca nu mai pun nimic la cale (si avea dreptate).

Dupa 2 zile imi tinea lectii de viata si facea pe psihologul cu mine. Fugea de subiectele in care trebuia sa vorbeasca despre el. Ma regaseam atat de mult in reactiile si compartamentul lui.

El Horia, varianta de 17 ani si masculina a lui eu.

I-am promis ca il plimb cu barca dar a venit frigul...

Changing...

Cel mai important lucru e sa stii cand sa te opresti si cand sa mergi mai departe. Uneori e mai greu sa renunti, necesita vointa, in timp ce a contiua.. functioneaza din energie, din obisnuitanta, din comoditate.

M-a intrebat cineva ce vreau... acum o saptamana i-as fi raspuns: un trandafir albastru si un felinar (felinarul sa-mi lumineze drumul spre ce se ascunde in spatele albastrului)... intre timp m-am imprietinit cu un ciocan... asa ca m-am apucat de batut cuie...

... arunc trecutul la gunoi

Creativitatea mea are colturi, are reflexii fosforescente, e un curent de aer ce dezmorteste simturile, e o provocare, un joc, un ideal, un vis, o depasire a limitelor, un fior, ineditul in cotidian, o cautare, identificare alternativelor, empatie, deschidere, energie, explozie. Se plimba tacuta pe strada, observa, analizeaza, rade, zambeste, canta, danseaza. (spuse Malina...)

Eu vad creativitatea ca pe o serie de asocieri din arii diferite, asocieri la care nu s-a mai gandit nimeni pana acum. (spuse Adina...)

Pentru a fi creativ, trebuie sa te poti adapta cu usurinta la orice, sa fii flexibil si gata oricand de lucruri noi, gata oricand sa gandesti altfel si mai conteaza sa fii mai nebun decat altii...!!!! (spuse Ionut…)

Cee adevarat si ce nu? Unde incepe minciuna si unde se termina adevarul? Chiar crezi tot ce scriu? Chiar crezi ca simt tot ce spun cuvintele? ... sunt doar cuvinte.. sunt doar cuvinte si nimic mai mult!!!

s: de ce nu sunt oamenii sinceri?
A: nu sunt pentru ca au intotdeuana de castigat daca nu sunt
A: o lume in care toata lumea ar fi sincera e o utopie
s: oamenii nu pot fi sinceri, nu sunt in stare sa fie sinceri nici cu ei insisi
s: macinati de sentimente contradictorii, isi pierd simtul realitatii

Suflet mort

Mi-am frant inima de atatea ori si totusi in adancul sufletului continuam sa sper. Am murit pentru ultima oara.
Visele nu se indeplinesc. Sunt doar o vraja a noptii ce se topesc sun lumina diminetii. Sunt un ideal, iar idealurile nu sunt tangibile.
M-am incapatanat atat de tare sa demonstrez ca am dreptate, ca pana la urma va fi ca mine, ca eu stiu, iar tu te inseli. Aveai dreptate, alergand dupa un anumit vis, nu am facut altceva decat sa ma ranesc, in repetate randuri. Recunosc ca am gresit, recunosc ca ai avut dreptate, uneori ma mai insel.
As vrea sa cred aceste randuri, as vrea sa cred ca am reusit sa sting orice licarire a sentimentului. Imi simt sufletul mort si ochii vii. Ii invat sa zambeasca. Oare isi va da cineva seama ca dincolo de privire nu mai e nimic?
Privesc jocul fulgilor nea. Ce viata scurta au. Si totusi fericiti.
Nu. Visele sunt doar vise. Si nu devin realitate!!!

Tu vorbesti. Eu vorbesc. Noi vorbim. Fiecare separat. Si bineinteles ca fiecare intelege ce vrea.

De ce trebuie mereu sa ocolesti intrebari cu raspuri ambiguue sau cu taceri stridente?

De ce e atat de greu sa spui "nu stiu"?

Stadiile vindecarii

1. Negarea
2. Durerea profund sfasietoare
3. Starea de nesimtire/nepasare absoluta
4. Linistire – revenirea la viata
5. Cicatrizare
6. Vindecare - uitare

Citesc niste ganduri aruncate pe o foaie. Cuvintele ma izbesc cu o forta uimitoare. Par ca au vointa proprie. Sunt dincolo de mine, dincolo de tine.

Reflectii la 1 noaptea

Capos sunt, capos raman!!! Ma plimb impotriva curentului, pescuind iluzii cu dorinta de la a transforma in realitate... (ma plimb, adica merg lejer, nu inot, nu depun efort... a devenit cu timpul ceva natural, un fel de lege a firii (mele))
Ce e realitatea? Suma de perceptii individuale? Ceea simti, ceea ce traiesti, ceea ce vezi, ceea ce mirosi, tu, eu, noi, voi!
Mi s-a zis de atatea ori sa renunt la un vis! Nu pot sa renunt la ceva in care cred cu tarie. Nu pot si nu vreau!!
Asa ca ... intr-o zi, curand o sa devina realitate!

La multi ani!!!

Se infatiseaza ca o fortareata impenetrabila cu turnuri, cu crenele si varfuri ascutite ce par-atinge norii.

Scurgere inefabila a timpului ...

Intr-o zi veo trece dincolo de aparenta rece a zidurilor, si atunci vei patrunde intr-un univers al imprevizibilului si al magiei, al intrebarilor si al misterelor, al viselor si al sperantelor.... al inspiratiei.

Neprietenos

Ma caracterizeaza momentan o stare de neprietenos absolut. Si nu intentionez sa schimb nimic... pentru moment.
A fi neprietenos se traduce printr-o reticienta de a ma apropia de oameni. Totusi, daca reusesti sa treci de aceasta severa selectivitate, atunci ar trebui sa simti ca insemni ceva mai mult decat restul lumii pentru mine (a se citi fara "ceva mai" - dar inca neprietonozitatea nu-mi permite sa recunosc).
Asa ca... daca ma vezi si cand sunt praf (de stele)... e ceva..

Ireal

Un urlet surd strigand dupa ajutor. Apoi tacere. Se-asterne nepasatoare noapte.
Simt ca te pierd, si-atunci ma-ndepartez incet de tine.
Lumina. Ganduri. Conceptii artizanale. Nu vreau. Nici nu am vrut vreodata. Te creez si te distrug. Te iubesc si te urasc. Te accept si te reneg. Nu are nici un rost. Dar tu stiai deja.

O sa ma retrag neobservat din lumea ta.

Prounzime superficiala sau superfialitate profunda?
Sensibilitate rece sau raceala sensibila?
Levitez continuu intre doua extreme.

Melancolie tomnatica

Am uitat.. . te voi uita curand .. te voi privi, iti voi sorbi frumusetea strop cu stop pana ajung la saturare…
Aveam atata nevoie sa stiu de ce. Nu intelesesem niciodata ce era daruirea neconditionata. Nu exista un motiv, un exista un de ce... Exista pur si simplu... Si-atunci cum o sa te uit? Cum o sa te uit cand te regasesc in fiecare sunet, in fiecare culoare, in fiecare aroma? Cum o sa te uit cand inca imi curgi usor prin vene?

Imi placea sa colectionez citate ... mai nou colectionez oameni ...
... te voi pastra mereu!

Am cautat acele cuvintele in toate locurile posibile... mai putin acolo unde erau!

Transformare

Cum sa-ti explic astfel incat sa poti intelege ca toata aceasta boala e doar o doar o reactie corporala a procesului prin care-mi trece sufletul?
Imi arde corpul in timp ce frigul imi trece prin vene. Tremur. As vrea sa urlu de durere. In jur rasuna dureros doar tacerea. Simt cum mi se stinge sufletul, il simt pierzandu-se-n neant. Nu .. nu moare, se transforma. Momente de cruda luciditate se contopesc cu pierderi de memorie si ameteli hipnotice. Vagi franturi de amintiri indepartate, se-ntrepatrund cu perceptii reci ale realitatii lumii. Mi-e teama sa transform in cuvinte ceea ce percep la nivel intuitiv
Regenerarea presupune transformare; evolutia necesita transformari sucesive, caracterizate prin schimbari haotice.

ssshh ... cresc!!!

Nedefinit

Etichetez cu usurinta drept prostie aceea stare de nebunie nedefinita in care mintea imi spune sa plec, iar inima urla sa stau. De ce-am ramas? De ce-am plecat? De ce m-am intors? Nu stiu... Bantui cu disperare noptile in cautarea linistii.
Te caut, te gasesc, te pierd, ma pierzi ... ne vom regasi candva?
Doar pentru ca nu pot sa inteleg.. nu se numeste prostie ... doar pentru ca nu pot sa gasesc argumente sau motive rationale ... nu ..
Si nu .. nu vreau sa stiu numele pe care il poarta inconstienta de a face ceea ce simti in acel moment chiar daca acel lucru incalca tiparele ratiunii.

Revedere

Respir clipe, constientizez momentul si totusi inca nu-mi vine sa cred in 12 ore ne vom revedea. Zgomote, zambete, imbratisari, galagie... si multe multe emotii... Am planuit de atat de mult timp, si am visat atat incat cu greu realizez ca in scurt timp o sa devina realitate.

Iti vorbesc si imi vorbesti. Ma aud si te aud. Ne regasim simultan in cuvintele reciproce.

Cei 3 crai ...

the immortality of a moment




In asteptarea tortului ...





Echipa de soc... (cu un element lipsa)

Pestisor...

am atatea de spus si totusi cuvintele refuza sa capete o ordine logica ... de ce e asa de greu sa te exprimi cand vine vorba de lucrurile dragi? cum expui senzatiile care sunt dincolo de cuvinte? cum definesti nedefinitul?

care e mecanismul care declanseaza simitirea?

si dincolo de intrebari fara raspuns... am primit cel mai pretios pestisor din lume

... si nu stiu sa spun un multumesc suficient de expresiv astfel incat sa cuprinda tot ce simt....

Creativitatea

"In stare creativa omul se depaseste pe sine. El se afunda in subconstient, asa cum o galeata coboara intr-o fantana, si revine la suprafata cu ceva care in mod obisnuit ii este inaccesibil, pe care il combina cu maiestria sa si creeaza astfel o opera de arta"

E.M. Foster

Iubeste-ma atunci cand o merit cel mai putin. Atunci am nevoie cel mai mult!

Selectii dintr-o brosura de prezentare

Made by Andi

The one & only

Fascinata de ceea ce fac, ma vezi pierduta printre carti, invatand noptile, uitand zilele. Te uiti pe sub sprancene, incerci sa intelegi, dar totusi o intrebare nerostita iti ramane pe buze.. de ce .. de ce faci toate acestea? In momentul cand va prinde viata raspunsul imediat va fi.. e singurul lucru care nu m-a dezamagit vreodata.. cat i-am dat atat mi-a data.. nimic mai mult, nimic mai putin...
De ce nu pun aceeasi pasiune in legaturile cu oamenii? De ce nu ma implic la fel de mult? O fac .. dar nu arat... de ce sa arat... sa ma poti rani mai tare? pentru ce? pentru ce sa vreau ceva ce nu ma vrea? pentru ce sa inot impotriva curentului? (poate pentru ca altfel nu as mai fi eu.. dar asta nu inseamna ca nu pot sa ma schimb)

.... crezi ca daca ai stii ce in e sufletul meu.. s-ar schimba ceva? eu nu...

Un glob de cristal intalnind pamantul inghetat... un suflet sfaramat, in mii de cristale imprastiat

Just be....

Say it words!!!

I wanna see u!!!

Say what u feel!

Say how u feel!






If time had stopped for a second in that moment!

De ce sunt necesare cuvintele?

Privitor fugar p-un continent bizar






Pierdut in departari, in lumi misterioase, mereu prezent in realitate




Copil al naturii, cutreierand descult cararile vietii, un zambet ii lumineaza calea.... Stii tu oare cat de multe se ascund sub soare?

Magic in the air

Ne-am zarit din departare, ne apropiam incet in timp ce un zambet inmugurea pe chipurile noastre, am grabit pasii ... inima incepea sa bata cu putere in timp ce talpile alergau cu nerabdare ... ca apoi sufletele sa se topeasca intr-o dulce imbratisare.
Nu a fost nevoie de cuvinte ... mici formalitati, marunte banalitati .... neah... nu e stilul nostru ... ar fi stricat magia momentului ... stiam tot ce era de spus, stiai tot ce aveam de spus

Nothing comperes with a good hug ... nothing comperes to you...

Cu drag,
Narodel

Poate e mai bine asa....

Serpuind un drum in zare... se pierde incet in departare. Copil pierdut printre inalte fortarete, ai fost lasat in dreptul portilor inchise. Iar dupa multe evadari timide, batut de vant si ploi, amenintat de tunete si fulgere, te-ascunzi timid in intuneric, fugind de-a lumii vijelie. Dar imi stii tu oare cat de mare teama de-ntuneric ii era?
La-nceput a fost supliciu. Cu timpul a devenit deliciu. Invatandu-i jocul, ii foloseasa puterea. In serile pustii el se juca cu luna. Controlandu-si teama a uitat treptat sa simta.
Teama de singuratate, teama de-ntuneric, teama de lumina, teama de prietenie, teama de iubirea ... teama de simtire .. sufletul ii alerga nebun in cautarea nebuniei.
Vorbe pierdute in vant, inutile manifestari ale simtirii

Adu-ma-n realitate... doar daca esti sigur... ca ma poti pastra.... daca nu... nu-ti bate capul.. e bine acolo in lumea mea ....

Dor si doare

Vibratii, imbratisari, lacrimi ascunse in zambete crispate ... doua inimi ce au rezonat pentru o clipa ... contiunua sa bata in acelasi ritm chiar daca sunt la km distanta....

Incepe sa mi se faca dor.. dor de tine, dor de voi, dor de noi ... m-amagesc retraind amintiri, resimtind senzatiile trecute, rememorand secvente .... dar pentru prima data am incetat sa fug .... mi-e dor si doare

Transformator

Era o vineri dimineatza, o dimineatza dupa doua ore dormit, dupa o zi infernala si o noapte ametitor de calduroasa, bantuita de un tantar neprietenos. O dimineatza urmata de un drum lung, plin de blocaje in trafic, de caldura arzatoare, atmosfera stresanta, oboseala cronica. Era ultima dimineatza din acel mod de viata...

Au urmat oameni, lume, lume, oameni, discutii, povestiri, pestisori, prieteni mai mult sau mai putin secreti ... prima seara.. discutii la o tigara sub clar de eclipsa de luna ... pestisori strecurati cik pe furis ... zzzZZZzzz .... Acesta a fost inceputul a ceea ce urma sa vina....

Priviri, imbratisari, destainuiri, atmosfera vibranta, cautari, intrebari, raspunsuri, regasiri... a doua zi incep sa se contureze prietenii.

Conturul prinde forma,
iar forma prinde culoarea,
culoarea prinde viata,
viata prinde glas,
glasul prinde linie melodioasa.

Mici zguduituri profunde. Cutremure interioare. Dezmembrari de inhibitii. Demolari de prejudecati. Dezlipire de etichete. Stanga, dreapta ... care-i drumul?
Caldura, sustinere, prienteni, plimbari, luna, campul de un galben seducator, un loc deosebit descoperit la 4 dimineata, liniste, linste interioara, intrebari satisfacute dupa indelungi cautari, o plimbare, povestiri din amintiri, impartasiri de experiente. Somn .... 2 ore
Dimineatza, inviorare, acelasi camp galben in care imi pierd privirea, aceeiasi stalpi inlantuiti pierdandu-se in zare, pasari zburatoare plutesc intr-o continua cautare, fete calde somnoroase ce zambesc pe sub sprancene.
Betie de emotii si sentimente. Stari aleatoare de bucurie si tristete. Fericire si durere. Zambete si lacrimi. Avalansa de senzatii insuportabile ca intensitate. Izbucniri vulcanice. Apoi ... liniste.
Dovezi de afectiune. Surprize. Pregatiri. Iluzii.... Deziluzii. Vise implinite. Dush cu apa rece. Trezirea din visare. Reintoarcere la realitate. Intamplari peste limita asteptarilor. Si asteptari naruite. Au... doare... doare al draqului de tare...Si fug... din nou ... sa ma ascund in vise... in vise pline de caldura ascunse in buzunar de bluza alba, in vise semnate pe hartie colorata ... fug ... fug din nou spre realitate ...
Am fost un aluat de tort de copt in asteptare... dupa 5 zile de caldura la cuptorul hexagonului m-am transformat intr-un tort frumos ornat ce asteapta a fi mancat...
Nu m-am schimbat... am revenit la esential, am redescoperit ce eram.
M-am transformat.

A fost inceputul unei povesti in care am pornit pe calea drumului initiatic. Mi-au crescut aripile pentru a putea zbura. Nu am gasit raspunsul pe care il cautam ... el nu exista. Nu. nu am aflat cine sunt. Pentru ca sunt in continua transformare. Deci intr-un fel l-am gasit. Si am gasit mai mult decat atat .... niste oameni deosebiti, fiecare stalucind si daruind in felul lui ... iar cel mai important.. am descoperit unde vreau sa ajung... iar daca stiu unde ... nu mai conteaza cand? cu ce viteza? cum? cu cine? si mai stiu si de ce vreau sa ajung acolo... iar ca sa nu uit am multi pestisori sa-mi aminteasca ... pentru care va multumesc ... din suflet.

Nimic nu se pierde, totul se transforma.

New baby leaders were born by you.... Bootcamp 2008

Unde dispare magia

O privire aruncata pe furis ... un zambet, cuvinte schimbate in graba ... curiozitate, interes, setea de a cunoaste, suspansul descoperii misterului, tentatia de a cuceri, dorinta de a fi cucerit, adiere de magie...

Si totusi, cu cand 2 persoane se cunosc mai bine, magia dispare. Tendinta de a impresiona e inlocuita de un sentiment de confort, de liniste, de o oarecare siguranta. Si cu cat e mai puternic sentimentul de siguranta, cu cat suntem mai siguri ca ne accepta asa cum suntem, cu atat uitam acele gesturi subtile, care ne-au adus in aceasta stare.

Atractie fata de noutate. Cunoastere distruge noutatea. Atasamentul fata de cineva implica includerea acelei persoana ca fiind parte integranta din fiinta ta. Oamenii sunt fiinte egoiste. Si astfel scade in timp interesul fata cei de langa tine. Ei nu mai mai trebuie cuceriti, ei sunt acolo. Si tocmai pentru ca sunt acolo ii neglijam.

Te uit pentru ca ma gandesc la tine, te neglijez pentru ca te iubesc, te ignor pentru ca te doresc... isi au si contradictiile farmecul lor...

Dar totusi... unde dispare magia?

incoerent

Dincolo de cuvinte...



Nu-mi cere inca sa fiu coerenta. Vreau doar sa-mi ordonez gandurile. Vreau sa stiu daca raman sau schimb ceea ce sunt. Vreau sa stiu ce sau cine sunt...



Care este scopul? Ce este motivatia? Cum se nasc zambetele? Senzatii aeriene, sentiment de fericire, de implinire ... cum iti dai seama ca ai reusit? O simti? Ce inseamna a simti?

Cum delimitezi a fi de a simti? Ce inseamna a sti? Exista limite? Care sunt granitele cunoasterii? Pana unde mergem? Unde ajungi cand te indrepti spre nicaieri? De unde stii ca ai ajuns cand te indrepti spre ceva?



Indragesti o persoana sau ideea pe care ti-ai creat-o despre acea persoana? Ne lovim de perceptii, de mecanisme de gandire, de o ironica ciclicitate. Cum rupi lantul?



Iesi din tipare... oamenii traiesc in tipare... un tipar e un loc caldut, care nu necesita intrebari, care presupune doar acceptarea unor reguli... iar in general oamenii accepta regulile. Acceptarea unui comportament prestabilit conduce la o aparitia sentimentului de apartenta. Toti simtim nevoia de apartenta, de integrare intr-un mediu, intr-un grup.



Iar oamenii care incalca regulile, care ies din tipare, care fac lucrurile altfel decat restul lumii primesc etichete...E nebun, e tacanit, nu-i normal... e un ciudat... Dar care e termenul de comparatie? Care este granita dintre deosebit si ciudat? Cum evoluezi daca nu schimbi ceva? Schimbarea este intr-adevar dureroasa.



vreau sa stiu daca merita sa ma schimb pentru tine ... nu .. nu ... nu merita... daca nu poti sa intelegi, daca nu poti sa accepti o structura un pic altfel decat ce cunosti, daca pui etichete fara sa ai informatiile necesare ... nu esti ... pur si simplu nu esti ce ce am crezut ca ai putea sa fi...

Mi-e dor si doare

Mi-e dor de discutii ascunse in zorii diminetilor, mi-e dor de plimbari prin valuri in asteptarea rasaritului, mi-e dor de jocul razelor de soare, mi-e dor de fiorul inaltimilor, mi-e dor de parcul cu ratzi, mi-e dor de zambete ascunse in aluatul de clatite, mi-e dor de figuri mirate a vanzatorilor de acadele, de mi-e dor de noptile nedormite cautand ideim faurind planuri si visem mi-e dor de adierea vantului... mi-e dor sa-mi simt sufletul plin ...

... mi-e dor ... deci simt..
... incep sa simt din nou... deci imi revin

da ... mi-e dor de tine... mi-e tare dor

Critici

Desfiinteza-ma sistematic. Critica-ma. Fii nemultumit(a) de tot ce fac... Singura reactie de care te vei lovi va fi o incapatanare feroce ce lupta pentru ceea ce crede, care apara ceea ce simte, care intr-un final stie ce vrea.

Da.. cred in vise, in idealuri tangibile si realizabile ... asta e tot ce am mai de pret ... entuziasm .. un zambet fascitat de idei ascunse in povesti, sclipiri in ochi aprinse de imaginatie, si tremur usor incercand sa ghicesc ganduri inainte de-a fi spuse, fara sa pun intrebari...

Cred ca in viata poti sa ajungi sa faci ce-ti place. Asta vreau si asta o sa fac. Pentru ca altceva nu vreau sa pot sa fac. Stiu ca nu e usor, stiu ca de lovesti cu capul (sau cu totul) de ziduri... dar pana nu simt eu... pana nu-mi dau eu seama de semnificatia cuvintelor tale.. nu o sa inteleg...

"Vorbim peste 5 ani"... da vorbim... sa nu uiti....

Ai grija pe unde pasesti... nu-mi strivi tu visul sub picioare

Rezultatul unui drum

Tind spre idealuri. Alerg dupa vise.

Urmaresc perfectiunea ... din nevoia de a ma conforma unor reguli derivate din idealuri abstracte. Vreau sa o ating usor pe aripa. Vreau sa-i simt senzatia atingerii. Vreau sa cunosc gustul reusitei. Vreau sa ajung pana la nori, doar pentru a-mi dori mai mult pamantul.
Scopul e o dorinta, un varf ce vrea sa fie atins. Dar drumul pe care urci ti-l alegi singur. Cand timp e necesar? Atat cat ai nevoie! Unii dintre noi aleg calea aerului, jucandu-se cu vantului in line planari , intrecandu-se cu timpul in salturi mortale. Lasandu-se dusi de curentii vijeliosi sau luptand impotriva, altii aleg apa ca mod de a ajunge la destinatie. Desi majoritatea aleg sa calea terestra... mersul se imparte in functie de intesitate si viteza. Plimbari lejere. Probe de viteza.
In timp ce unii savureaza drumul, altii savureaza rezultatul. Dar mai sunt si cei care nu se pot bucura de nimic.

Cum ii trezesti din amorteala?

Frig

Dualitate.... frig pe exterior, frig in interior,

Senzatii... fierbinte si frig simultan

Intensitate...

Complexitatea simtirii

Cautand subtilul, am pierdut din vedere evidentul

Increderea

Cercetata la lumina microscopului, definita din toate perspectivele posibile, privind efectele ei din toate unghiurile, increderea a reprezentat de-a lungul timpului un subiect deosebit de intrigant. In incercarile de abstractizare a termenului pentru a obtine o mai buna intelegere s-a pierdut din vedere, partea umana.

Increderea este cel mai de pret dar pe care il poti primi din partea unei persoane, cel mai delicat si in acelasi timp cel mai fragil.

de ce fragilitatea? ... pentru ca increderea absoluta se daruieste si se pierde singura data

de ce delicata? pentru ca e un sentiment, care daca e apreciat la adevarata lui valoare, e asemanator iubirii, daruindu-ti aripi sa plutesti...

de ce pretioasa? pentru ca increderea se castiga in timp, are nevoie de o perioada de incubare de lunga durata, apoi explodeaza in toata splendoarea ei.

Si totusi, de multe ori nu apreciem ceea ce ni se ofera, iar cei care daruiesc se inchid tacuti in urma ranilor primite, refuzand cu incapatanare sa se mai deschida.

De multe ori pierdem din vedere ca increderea presupune apreciere, respect si un sentiment sincer de prietenie.

D-aia!!!!

Zambeam din simplu fapt ca imi zambeai, si te priveam, ca ma priveai..
Ce simplu s-a creat un joc nevinovat
Un zambet, o privire
Un nor, o intalnire.

Mi-e greu sa cred in simpla intamplare,
un scop anume totul are ,
chiar si intamplarile intamplatoare.

Coincintente intamplatoare,
Ce dulce e visarea...

furtuna...

Fulgere tacute lumineaza orizontul. In aer domneste acalmia. Un curent rece anunta furtuna. Pana si luna s-a ascuns la adapostul norilor pufosi. Parfumul florilor de tei invaluie atmosfera... oare ce culori ar prinde cerul daca intunericul ar fi deodata luminos? In noaptea asta am gasit un nor bleu-turcoaz, cu nuante de verde si gri... sta si vecheaza o fereastra...

fulgere galbene, nori turcoaz, intuneric albastru, adiere verde, mireasme ametitoare, picteaza-mi vijelia!!!

Azi e trist

Inconstant, trist, vesel, argint viu, melc.. lene ... greseli, aceleasi greseli .. aceleasi greseli repetate la nesfarsit... fustrant ... ma ard mereu incercat sa vad cat de cald e focul... si ma complic, ma complic neincetat... am vrut sa fie simplu, am vrut sa vreau sa nu mai vreau .. si m-am incurcat mai tare

... am incercat sa ma adun, dar n-am reusit decat sa ma imprastii mai tare...
... incerc sa inaintez cu pasi marunti, dar ma trezesc facand salturi inalte...
... sa invat sa am rabdare.. reusesc devin si mai nerabdatoare...

1*2=3,
propozitiile se termina la jumatatea randului,
foaia se termina la jumate
... brusc, neasteptat, ilogic...

eu intersectat cu lucrurile simple egal multimea vida!!!

Tu ce faci in sesiune?

Ultima sesiune.. cik stres mare... adik sa te gandesti la ce filme sa te mai uiti, sa te decizi daca mai citesti un rand sau mai dormi o ora, daca te joci sau iesi hai-hui p-afara, daca mai stai cu fetele la povesti sau rezolvati grilele.
In perioada asta esti tentat sa faci orice... mai putin sa inveti... asa ca gasesti melodii noi, incepi sa citesti carti (evident nu pentru facultate), descoperi articole interesante, locuri de vizitat, faci planuri de vacanta...
Cei 2 litrii de apa zilici sunt inlocuiti cu succes de cafea si cola... si te intrebi mirat cum de ai atata somn in tine, cand bei cafeaua ca pe apa....
Asta tot asa pana in seara de dinaintea examenului cand intrii in panica ca n-ai invatzat... si sub efectul gandului ca esti in criza de timp.. te mobilizezi si inveti toata materia... te duci a doua zi zombi ambulant la examen.. faci de un 9-10 ... apoi ramai la un suc ca sa te plangi de "cat de greu e in sesiune...."

Hai sa fim seriosii!!!

Pentru ce?

Pentru ce merita sa lupti? Pentru ce merita sa renunti?

Pentru ce merita sa plangi? Pentru ce merita sa te bucuri?

Pentru ce merita sa traiesti? Pentru ce merita sa mori?

Pentru ce merita sa risti?

Pentru idei? Pentru oameni? Pentru ambitii? Pentru sau din cauza unor nevoi? Pentru dorinte (mai mult sau mai putin ale tale)?

Nu mai vreau sa vreau. Nu inteleg de ce si pentru ce.. nu inteleg si nici nu vreau... am obosit... tocmai cand ziceam ca-mi vindec blogul "depresiv"

(p.s. nicu.. sper ca observi ca-ti respect drepturile de autor )

Sincron

Pentru ca exista un moment in care doua inimi bat in acelasi ritm, cu aceeasi intensitate, ele vor continua sa se simta una pe alta chiar si dupa reluarea ritmului cotidian, chiar si dupa trecerea indelungata a timpului...

Nevoia de clasificari

Sunt momente in care oamenii simt nevoia sa atribuie necunoscutului o denumire familiara. Ehh.. si asa au inceput sa catalogheze, sa clasifice, sa banalizeze orice doza de curiozitati, sa formeze grupe si tipare.
Daca te uiti frumos, inseamna ca iti place,
daca nu pui intrebari, nu te intereseaza,
daca nu te suna de 10 mii de ori pe zi, nu te mai iubeste,
daca, daca, daca ... lista poate continua..

Incercam necontenit sa intelegem ce se intampla in jurul nostru. Ne relaxam in situatii caldutze, unde cunoastem tipare de comportament, de reactii, de atitudini. Cand intalnim senzatii noi, dorim sa le introducem sub un nume sau altul (in fond nici nu conteaza, e doar un cuvant) in dictionarul binecunoscut. Teama de necunoscut sau nevoia de siguranta?

De ce trebuie sa-i dau o forma, sa limitez sau sa extind sensul unui fapt, care n-a facut decat sa se intample, neplanificat, aleator, o simpla reactie de moment?

Incubus - The Warmth

I'd like to close my eyes go numb
but there's a cold wind comming from
the top of the highest high-rise today.

It's not a breeze cause it blows hard.
Yes and it's wants me to discard
the humanity I know
Watch the warmth blow away.

Don't let the world bring you down
Not everyone here is that fucked up and cold
Remember why you came and while you're alive
experience the warmth before you grow old

Do you think I should adhere
to that pressing new frontier
and leave in my wake a trail of fear?
Or should I hold my head up high
and throw a wrench in spokes by
leaving the air behind me clear?

Deratizare de pitici!!!

Asteptam momentul in care piticii trecutului sa se plictiseasca sa ma bantuie... Dar pentru ce sa astept sa vina el la mine cand pot sa ma duc eu la el? Asa ca am pornit in intampinarea lui.

Atentie.. evapor pitici!!! Unul cate unul. Incet incet, si pas cu pas, pana cand o sa pot sa spun: punct. intoarce pagina. de la capat cu alineat, se scrie un nou capitol!!!

moment

Pentru toate exista un singur moment, o singura clipa in care poti sa castigi sau sa pierzi. Aceea sansa nu se mai intoarce indiferent cat de mult vei alerga dupa ea.
Chimia momentelor ce insufleteste spatiul dintre doua persoane e unica si irepetabila. Atmosfera vibranta, tensiunea, senzatiile, fluturasii din stomac, tremuratul ascuns al mainilor ... nu poti, nu ai cum sa le reproduci in aceiasi parametrii..

... pot sa ma joc cu cuvintele, pot sa ma mint singura ... doar ca tot la concluziile tale ajung ... de ce?

Tren sau destinatie

Mi s-a spus ca viata este o gara, in care in fiecare moment sosesc si pleaca trenuri. Ai un bilet. Depinde doar de tine in ce tren te urci, doar ai grija ca unele dintre ele opresc o singura data in gara ta. Pleaca si nu se mai intorc...

Si daca in acel moment nu eram pregatita sa prind trenul vietii mele? Vroiam sa mai ratacesc putin aiurea, vroiam sa fiu sigura de ceea ce imi doresc.
Conteaza trenul cu care mergi? sau conteaza sa ajungi la destinatie?
Cand o sa stiu ca vreau sa ajung acolo, o sa gasesc trenurile potrivite pentru a-l prinde din urma, pentru a-l ajunge as alerga dupa el, si o sa ma urc in el.
Si daca trebuie sa ajung doar la destinatie... atunci o sa gasesc o mie de metode pentru a-mi atinge visul.

oo da... mi-ai zis ca o sa doara ... dar nu stiam ca trebuie sa renunti de tot, pentru a realiza cat de mult iti doresti acel lucru..

... nu sunt gata sa merg pe drumul tau, dar cand o sa fiu o sa zbor spre tine...

iubesc...

Iubesc noptile cu miros de tei si aroma de ploaie, iubesc clipele cand invatam sa radem de greseli, iubesc povestile noptilor cu luna plina, iubesc magia unei ploi d vara luminata de un soare bland, iubesc zambetul de pe chipul tau fericit, iubesc adierea unui gand trecator.

As putea sa spun ca am inceput sa iubesc sesiunea... poate pentru ca e ultima, sau poate pentru ca stau si "invatz" in seara asta cu doua prietene geniale; ele fac grile, eu arunc ganduri pe hartie, ele invata, eu comentez... eu ma pierd, ele ma aduna. Si pentru asta le iubesc. Si le iubesc muuult de tot pentru ca stiu ca vor fi mereu acolo sa ma tina pe pamant, cand sufletul va tinde sa-si ia zborul spre inaltimea norilor.

Moartea ideilor

Cate idei ai pe minut? Cate idei ai in 5 minute? Intr-o ora? Intr-o zi? Intr-o saptamana? Intr-un an?

Cate dintre ele le tii minte? Cate o sansa sa prinda viata, macar prin simpla rostire? De cate iti aduci aminte mai tarziu? Cate dintre ele prind contur, punandu-le in aplicare?

Trist, dar cele mai multe se pierd. Asa mor ideile... uneori prin uitare, alteori din lipsa de actiune.

4ever

Exista momente in care viata te arunca in vartejuri provocatoare. Te vrajeste cu o adiere cu aroma de brand, te amageste cu intrebari captivante mirosind a ciocolata si deodata te trezesti in dimineti colorate alergand spre seminarii si conferinte. Savurezi imbiat de aroma cafelei informatii care mai de care mai captivante. Pauza. Fugi la facultate. Sau servici. Depinde. Alearga inapoi. Ciocolata devine realitate. Oameni. Campanii. Idei. Suc. Tigara. Boddy. Kraft. Milka.Pimp’s. Brainstorming. Pizza. Traineri. Noapte. Somn. Ocazional. Jacobs 3 in 1. Legaturi. Sentimente. Conferinte. Idei. Print. Spot. Impas. Stres. Oboseala. Imi lipsesc intepaturile cu Morris. Organizare. Cafea. Nescafe. Zambete. Atfmosfera se destinde. Filmare. Noapte alba. Idei, multe idei.Emotii. Sperante. Prezentare.Asculti. Esti atent. Aplauze. Imbratisari. Emotii. Satisfactii.Bere/suc pe motoare. Prieteni. Promisiuni. Echipa super.Vise devenite realitate. Amintiri de colectie. Momente unice. Clipe de neuitat. Merci.

Daca as incadra cuvintele in propozitii, ele si-ar pierde incarcatura emotionala ce o poarte, s-ar limita la sensul restrans al contextului in care s-au trezit aruncate.
Iar Get Branded s-a ridicat dincolo de cuvinte.

Iluzii

Transpune-mi zambetu-n cuvinte,
Emotia intr-o firava imbratisare
Fior simtit-ai oare
In dulcea sarutare?
Spune-mi inger
De ce ai parul moale?

Il declar nul

Mi-am pierdut entuziasmul pe strazile visarii. Functionam pe baza de emotii, de senzatii cu aroma de adrenalina, de vise umplute cu heliu, de iluzii batute de valuri.

Mi-ai distrus inconstienta; ancorandu-ma in realitate fara portita de scapare mi-ai ucis sufletul.

Se spune ca inima poate sa inceteze sa mai bata in timp ce omul, totusi, continua sa traiasca.

De ce imi curge frig prin vene?

Ce scrii? Ce scrii? Ce scrii acolo?

Vroiam sa scriu ca sunt cel mai norocos om … pentru ca te-am cunoscut.

De ce?

Ca nu cumva sa uit.. sa nu uit sa te pretuiesc mai putin decat ai merita, sa nu uit intr-o clipa de ratacire cat de mult insemni pentru mine

Iar daca ramane scris exista speranta ca tu sa gasesti acest randuri peste ani... vei zambi si iti vei aduce cu drag aminte de o clipa dint-o noapte ...

O mie de motive ...

Sunt cel mai norocos om de pe pamant.. pentru ca tu ma ai in fiecare gand..

Pentru ca am cunoscut oameni super faini, pentru ca am avut o echipa supermegagen, pentru ca exista pdseii, pentru ca am niste prieteni cu adevarat deosebiti care apar si sunt alaturi de mine exact la momentul potrivit, pentru ca bate vantul, pentru ca miroase a liliac, pentru ca relatiile de prietenie se pot continua si dupa lungi pauze, pentru ca sunt nori pe cer, pentru ca unele sentimente nu dispar niciodata, pentru ca uneori trebuie sa pierzi ca sa realizezi cat de mult iti doresti un lucru, pentru ca mi-ai zis Mali-Melo, pentru ca zambesc, pentru ca maine o iau de la capat cu alt proiect fain, pentru ca nu crede nimeni ca sunt din Bucuresti, pentru ca am ales sa traiesc fiecare clipa in loc sa dorm, pentru ca exista noaptea, pentru ca dormeai in bratele mele, pentru ca am gasit o directie, pentru ca visele imi dau aripi sa zbor dincolo de nori!!!

Doza de 2.0

Dupa o despartire raman emotii, fiori ce te strabat la aparitia fugara a unei amintiri, raman senzatiile de bucurie la gasirea unei idei, ce se lega perfect de cea de dinainte, de tristete cand nu gasesti elementul de legatura, cand ti-ai pierdut motivatia de a mai continua, ramane sentimentul creeat de o echipa de oameni atat de diferiti incat formeaza un intreg, ramane un zambet, o imbratisare, o mangaiere, o intepatura, un siret legat de care ma mai impiedic uneori, ambalajele de ciocolata si sticlele de suc, ideile geniale, o prezentare la care nimeni nu se astepta si promisiunea ca ne vom mai revedea...

Da sunt perfectionista... pentru tine!!!

Sa vorbim despre etica

Si daca etica in sine, nu ar fi un subiect suficient de controversat si delicat in acelasi timp, hai sa vorbim despre etica activitatilor promotionale.
Da... asta e tema pe care mi-am ales-o pentru licenta, eu cu manutza mea, nu mi-a impus-o nimeni, nu am fost obligata in nici un fel... a fost o alegere proprie...
De sa-mi aleg ceva simplu si accesibil, cand pot sa ma complic? De ce sa nu-mi prind urechile printe conduite morale, principii, valori si norme de conduita, printre coduri, restrictii, si legi carora li se gaseste o hiba pentru a putea fi incalcate?


De ce? Pentru ca pot sa le descurc pana la urma, pentru ca reprezinta o provocare si mai ales pentru ca vreau altceva! Asa ca o sa fiu incapatanata pana la capat!

Prietenii stiu de ce!!!

Do you think you have the KRAFTing material?

Get BRANDed offers you the right tools to craft!

In atelierul Get BRANDed, Inteligenta lumineaza mai puternic si Creativitatea infloreste.. .

Get BRANDed inseamna dezbateri cu specialisti in domeniu si practica pe studii de caz reale. 5 zile de seminarii si worshopuri in care cunostiintele tale in branding vor fi testate de mestesugari desavarsiti.

In perioada 14-20 aprilie 2008, ai ocazia sa analizezi doua dintre brandurile de succes ale companie leader in sectorul alimentar, KRAFT FOODS ROMANIA. Studiile de caz pe Pim's si Jacobs vor fi punctul tau de plecare in realizarea unei campanii de branding pentru KRAFT.


Get BRANDed – not an ordinary KRAFTing school!
Aplica pana pe 10 aprilie 2008



Pentru mai multe detalii, intra pe http://www.getbranded.wordpress.com/

Inceteaza!!!

Hai sa ne prefacem ca ne pasa!
Hai sa ne prefacem ca ne parere rau!! (de ce.. nu are importanta)
Hai sa ne prefacem ca iubim!
Hai sa ne prefacem ca suntem prieteni!
Hai sa ne prefacem ca ne intelegem!!!

Hai sa nu mai fim atat de falsi!!!

Intr-un timp in care lucrurile se misca cu viteza luminii, cand nu ne mai vedem capul "de treaba" am putea sa apreciem mai mult lucrurile esentiale si sincere.

Moment

Spune-mi... ce simti cand pamantul iti fuge de sub picioare? ce simti cand durerea iti intra in vene si incepe sa-ti inunde corpul?

Ce faci dupa ce te prabusesti? Plangi? Ceri ajutor? Incerci sa te ridici singur? Reusesti!!

Ce faci mai departe? Uiti? Iti continui drumul? O sa mai incerci?

"Nimic nu e mai trist decat tristetea unui om vesel" ... e doar un punct de vedere...

De demult

Am incercat sa-mi controlez emotiile, senzatia de tremurat, sa-mi pregatesc cuvintele, sa nu ma-ncurc... fara sa stiu ca "incerc" provoaca o gaura emotionala ce iti fura energia.



Dupa fiecare aparenta reusita, nu faceam decat sa ma simt sfarsita. Am uitat ca pentru fiecare forta, exista o alta ce i se opune cu aceeasi intensitate.



Am vrut sa controlez singurul lucru care imi trada motivatia, singurul lucru care arata ca-mi pasa, ca ma intereseaza. Am vrut sa-l vindec ca si cand ar fi fost o boala.



Mi-era atat de teama de esec, mi-era atat de teama ca o sa te dezamagesc, nu intelegeam ca ma accepti asa cum sunt, nu intelegeam ca a pierde, cateodata, inseamna a castiga,



o fost doar o greseala de pozitionare, m-ai situat atat de sus, iar pe tine muult prea jos, m-ai transformat in ideal, iar mi-am intrat in rol, devenind de neatins.

Considerandu-ma Luceafar, m-am ridicat spre stele, imprumutandu-le raceala si-aroganta.

...

Doar pentru ca am nevoie de timp, asta nu inseamna ca nu rezonez cu ceea ce imi spui,
Doar pentru ca nu ma exprim, asta nu inseamna cu nu inteleg ce-mi spui.
Doar pentru ca nu plang, asta nu inseamna ca nu ma doare
Doar pentru ca nu pot atinge orizontul, asta nu inseamna ca nu pot sa tind spre el
Doar pentru ca nu am aripi, asta nu inseamna ca nu pot sa zbor!!!

Visare

ma simt ca un balon cu heliu scapat de un copil din mana
... ma-ndepartez cu pasi marunti si ma inalt spre infinit valsand cu norii,
Sunt un punct pe cer stingher ... zambesc un nepasare
Visez la infinit, acorduri de pian ... si note de vioara

... ma-ndepartez de omenire, ma-ndrept spre fericire..
.. vii cu mine?

Parfum de amintire...

Iti mai aduci aminte oare, cum ne plimbam tarziu pe mare..





Daca pentru o clipa timpul ar fi-n puterea ta, ce anume ai schimba?







Adiere care doare










Frumusetea-i trecatoare!

Cu pasi marunti ma-ntrept spre soare!!!

a fost...

De ce te uiti asa la mine? Am dreptul la un vis! Am dreptul sa ma refugiez in lumea mea, cand demoni ma-nconjoara si ranile ma dor...

Indragostit de o idee, m-am trezit ratacind pe drumuri de luna, iubind de o iluzie, m-am trezit tinandu-te de mana.

Ireal vis devenit real s-a trezit zdrobit sub greutatea realitatii.

Cu ce drept imi sfarami tu visul mie?

Copil din nou as vrea sa fiu!!!

Motivatie

Cum demostrezi ca esti motivat? Ca iti doresti cu adevarat un lucru?

Se spune ca faptele valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte. Dar sclipirile ce-ti lumineaza ochii cand auzi o idee interesanta sau zambetul ce-ti infloreste pe buze cand iti dai seama ca te potrivesti cerintelor... in ce se masoara?

In ce se masoara pasiunea cu care faci un lucru? .... in numarul intrebarilor pe care le pui?

Si daca intelegi sarcina din prima, daca simti persoana de langa tine, daca stii ce gandeste desi tace, daca nu poti sa pui intrebari tampite, doar ca sa te aflii in treaba... atunci esti neinteresant?

Provocare

Ce inseamna

o provocare?

O idee?

Un pas?

Magie?

Vorbeste-mi... am atatea sa-ti spun

Descrie-mi cea mai buna prietena a ta... spuse el.

E deosebita, e sensibila, e intotdeauna langa mine cand am nevoie de cineva, stie sa-mi ridice moralul cand e la pamant, ma calmeaza cand sunt suparata, are un aer de tristete melancolica, dar cand rade rasare soarele...

Nu are printre altele si un nume? intreba intigrat.

Nu, nu are. Daca ti-as spune cum o cheama, ar deveni doar un nume, si-ar pierde farmecul de fiinta aparte. Si inseamna prea mult pentru mine ca sa o prezint sub o forma mai putin deosebita decat merita.

Leadership Nonverbal

Si tacerea vorbeste!!!


Esti student?

Esti curios sa afli cele mai noi tehnici de influentare pe care sa le poti folosi cu succes ca lider?

Esti interesat sa-ti dezvolti abilitatile de comunicare nonverbala?

Vrei sa creezi o prima impresie pozitiva?

Doresti sa obtii cu usurinta din ce in ce mai multe aprecieri din partea membrilor echipelor in care activezi?

Castiga increderea celor din jur din primele minute!!!


Descatuseaza liderul din interiorul tau!!!


Leadership Nonverbal & Personal


3 ore de training intensiv pentru dezvoltare personala!

Iti vom dezvalui informatii despre:
• Elementele nonverbale care definesc un lider,
• Importanta comunicarii nonverbale in leadership,
• Managementul formarii unei prime impresii favorabile ca lider.

Vor avea loc:
• discutii de grup,
• demonstratii,
• exercitii practice,
• jocuri de rol cu feedback din partea colegilor si trainerilor.

Traineri:

Drd. Mihaela Liliana Stroe
• Sociolog, trainer, coach si autor;
• A lansat primul site din Romania dedicat comunicarii nonverbale (http://www.nonverbal.ro/);
• Este trainer acreditat si ofera consultanta pentru folosirea instrumentelor Human Synergistics.
Alin Radu Ghizasan
• Acreditat in Business NLP sub indrumarea lui Daniel Bichis, trainer de Inteligenta Emotionala (certificat de 6 Seconds SUA);
• Mind Shaping, Psycholgy of Persuasion, LAB Profile - Language and Behaviour Profile;
• Executive & life coach.

CAND:
Sambata, 22 martie, intre orele 11.00-14.00

UNDE:
Universitatea Bucuresti, Facultatea de Litere, Str. Edgar Quinet, nr. 5-7, Sector 1.

INSCRIERILE se fac pana joi, 20 martie, la ora 22,00.

Pentru a participa, completeaza formularul de inscriere si trimite-l la focus.training@teamwork.org.ro cu subiectul “Inscriere FOCUS Training”.
Numarul de locuri este limitat!

Taxa de participare este de 25 RON (se colecteaza la fata locului).

Persoana de contact: Malina Neagu, Project Manager, Telefon: 0724.568.140



Te asteptam!


Echipa F.O.C.U.S. Training

Personal Development School

Cand? Unde? Cu cine? De ce?


Va urma... sunt prea multe de spus pentru a le inghesui intr-o singura noapte

puiutzi de idei

Prietenii adevăraţi nu renunţă unul la celalalt.

Adu-ţi aminte ce e cu adevărat important pentru tine în viaţă.

Iubeste!

Cum se vede lumea de sus?

Oferă din puterea şi energia ta celorlalţi, atunci când ei îţi cer.

Viaţa este simplă. Revino la lucrurile de bază.

Deschide ochii, e mai aproape decât crezi.

... reuşita este cea mai dulce primăvară.

Inceput, cuprins si incheiere

DE CE sa incep cu inceputul, cand pot incepe cu sfarsitul.. ?
Fiecare sfarsit reprezinta un nou inceput
Daca nu stii cum sa termini un lucru.. poate e mai bine sa nu-l incepi deloc
Un sfarsit este marcant, este cel care ne determina sa ne mobilizam pentru a incepe din nou

...dar, in acelasi timp, se poata termina cu sfarsitul

Bine, atunci, de ce sa nu incep cu mijlocul?
doar atunci se intampla tot ce e mai interesant...
Interesant nu inseamna neaparat si suficient

De ce totusi inceputul e primul?
Pentru ca ca tot ce urmeaza sa aiba logica,
pentru ca inceputul creeaza primele impresii,
pentru ca inceputul te determina sa vrei sau nu mai mult,
pentru ca doar o data e prima data,
pentru ca el poate capata un farmec aparte printr-o simpla prezentare,
pentru astfel te pozitionezi in mintea celeilalte persoane ca ceva deosebit... sau nu
pentru ca e cel la care revii de fiecare data cand te impodmolesti
pentru ca unele lucuri nu se sfarsesc niciodata
pentru ca e simplu.

Iar simplitatea are o gratie specifica.


Mai putin cand inveti....

... atunci inceputul e plictisitor, e obositor si e abosolut neinteresant, deci nemotivant.
daca incepi cu mijlocul.. e posibil sa te prinda si sa te prinzi de actiune....
iar daca ultimul capitol este primul atunci chiar ai o sansa sa ti se aprinda beculetele interesului pentru a descifra tainele cuprinsului si misterele inceputului.
Iar chinul se transforma brusc intr-o joaca.

Snow Patrol - Run

I'll sing it one last time for you
Then we really have to go
You've been the only thing that's right
In all I've done

And I can barely look at you
But every single time I do
I know we'll make it anywhere
Away from here

Light up, light up
As if you have a choice
Even if you cannot hear my voice
I'll be right beside you dear

Louder louder
And we'll run for our lives
I can hardly speak I understand
Why you can't raise your voice to say

To think I might not see those eyes
Makes it so hard not to cry
And as we say our long goodbye
I nearly do

Light up...

Slower slower
We don't have time for that
All I want is to find an easier way
To get out of our little heads

Have heart my dear
We're bound to be afraid
Even if it's just for a few days
Making up for all this mess

For you

For a moment I belived in dreams, for a moment I belived in you, for a moment I belived you are special, for a moment I belived I can trust you! I'm sorry!! I was wrong!

Incoerent

Visezi, speri, doresti... ce frumos ar fi daca... si la un moment dat renunti la tot, renunti la vis, renunti la speranta ca va deveni realitate, renunti sa-ti mai doresti ca acel lucru sa se mai intample. Incepi sa mergi mai departe, lasandu-i visul dar trecutului. Inveti sa uiti. Iar atunci cand dorinta ta cea veche e ultimul lucru care crezi ca s-ar putea intampla ... se indeplineste.
Visele devin realitate atunci cand te astepti mai putin.

Aveam nevoie de "something to hold on" si ai aparut in viata mea.. fara scuza, fara introducere, fara motiv... Avea nevoie de o motivatie sa merg mai departe, sa lupt pentru ceea ce vreau si intr-un fel sau altul mi-ai dat-o.
Am ascultat o poveste si am inteles ca se poate si ma rau. Si mi-am dat seama ca sunt puternica. Mi-am dat seama ca sub masca unei comportament aiurit, necoerent, cu o gandire care trece de la un subiect la altul intr-un mod ilogic, care schimba zambetul in tristete si tristetea in zambet intr-o secunda... pot mai mult... pot sa controlez ce simt, si pot sa ma schimb, pot sa uit trecutul si sa o iau de la zero.. pot sa fiu un nou om... unul care sa nu aibe nimic in comun cu ce am fost ..

Oare chiar o sa ma pot rupe de trecut? Oare chiar vreau lucrul asta?

Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata si sa nu-ti aduci aminte nimic, sa nu stii cine esti, ce faci, cine e lumea din jurul tau?

Cum ar fi... nu vreau sa stiu.. ar fi frumos sa uiti partea dureroasa a vietii... dar intotdeauna exista si lucruri frumoase, exista acele momente cand plutesti de fericire, exista momentele in care realizezi ca ai prieteni, cand realizezi k desi esti la pamant, exista cineva langa tine care sa te ajute sa te ridici....

Mai mult decat nimic, mai putin decat ceva... asta vei fi mereu pentru mine, un sentiment nedefinit.

Cine a crezut mai mult in celalalt, cine-a pierdut si cine-a castigat, numaratori de ploi din doi in doi, iubito, cata lume intr noi...cate zapezi pe buze ne-au cazut si nu mai vreau sa stiu pan` la sfarsit cine-a iubit frumos si cin-a gresit.....

Primul pas

Un pas, doi, trei, apoi restul vin de la sine... dar primul pas e intotdeauna cel mai greu de facut... pana de mobilizezi sa te apuci sa faci ceva... sa te imbraci sa iesi afara intr-o zi friguroasa, sa deschizi o carte, sa spui imi pare rau cand gresesti, sa ierti, sa ai curaj sa iubesti, sa ai curaj sa crezi

Idei, ganduri, amintiri.. toate d-avalma, se-ngramadesc, se aduna, se lovesc incercand sa iasa la lumina, sa se afirme. Intrebarea ramane... regreti lucrurile pe care le-ai facut sau pe cele pe care n-ai indraznit sa le faci?

Cuvant de inceput...

De ce toata lumea pune accentul pe inceput, cand de cele mai multe ori sfarsitul este cel care iti creeaza ultima impresie? De ce sa nu incepem cu mijlocul, doar atunci se petrece toata actiunea?

De ce sa fie complicat cand poate sa fie simplu? De ce sa fie simplu cand poate fi complicat?

De ce sa faci ceea ce trebuie cand ai posibilitatea sa faci ceea ce vrei? De ce ne remoram la nesfarsit trecutul si visam viitorul in toate formele posibile, uitand sa traim prezentul?

Totul se intampla cu un motiv. Toate lucrurile se intampla la timpul lor, nici mai devreme, nici mai tarziu. Dar, putin sunt cei care inteleg de ce.

Traieste secunda, savureaza momentul, experimenteaza clipa!